ceva din ce conteaza

"Nu contează să ai mulţi bani, important este să ai destui." matem. Alexandru Ghe. Radu

joi, 1 decembrie 2011

Depozitul din Timisoara


In Timisoara a fost mult mai greu sa deschid un nou depozit cu panouri sandwich pe stoc;
De ce?
Pentru ca afacerea asta presupune o mare suprafata de teren, iar tot ce gaseam in zona Timisoarei era de la 1500euro/luna in sus pentru maxim 2-3000mp, cat ar fi fost minimul necesar desfasurarii
afacerii; asta in situatia in care terenul nu era betonat si avea doar imprejmuire si curent electric;
Nu voiam sa ma arunc din prima la cheltuieli pentru ca spre deosebire de Sibiu aici am ceva concurenta pe segmentul acesta si nu stiam cum va merge afacerea;
In cele din urma am reusit sa amplasez afacerea intr-o zona buna, destul de circulata si in conditii contractuale destul de bune;

marți, 27 septembrie 2011

Pamflet

Daca ar fi sa comparam
Nu dupa cum gandim, ci dupa ce avem,
Cu usurint-am reusi sa impartim
Lumea in doua; Dar cum ne-mbogatim?

La inceput incet-incet, o lege… doua
Se-ncalca pentru ca nu vor s-o stie, sau zice-se "ca-i noua"
Dar pe masura ce aduna, le tot place sa adune,
Cu timpul nu mai agreeaza riscul, dar nici putin sa fure.

Vor cate-o lege sa-i sustina si care le convine
Asa incepe munca de a face lobby, dupa cum se spune;
Se-ntampla deci s-apara o lege, cum dansii vor sa sune
Apoi din clipa aceea: spor la treaba mai jupane…!

Vorbiram pan-acum de atitudinea fata de stat
Dar reguli sunt si intre ei, adica in privat.
Eeeee, ici fenomenul imbraca doua aspecte
Sunt cei ce vor sau nu, principiul sa-l respecte;

Dar cine stabileste acest principiu ca regula de joc?
Vorbind de cei ce tin la o imagine si n-o arunca-n foc...
Problema lor este ca nu orice principiu-i bun
Ci doar acela care-i ajuta sa creasca-n avere, pe al lor drum.

Asa ca vin ei insisi cu regulile dinainte,
Adesea chiar injuste, sunt gata stabilite;
Principiul se aplica simplu cand el e acceptat,
Problema lor apare cand celalalt s-a intepat.

Unii inteleg, o lasa balta zicand ca n-au realizat,
Altii-s orgoliosi, nu recunoasc, spun prefacut ca au cedat,
Dar sunt si-aceia care o tin mereu pe-a lor si nu-nceteaza
Principiul si-l aplica-n forta; etica, imaginea, deja nu mai conteaza…!



In acest pamflet doresc sa zugravesc in vers modul de lucru a unei parti din capitalistii postdecembristi!

luni, 12 septembrie 2011

Prima zi de gradinita sau prima zi de scoala?

Luni 12 Septembrie.
O zi frumoasa la propriu si la figurat!
E prima zi de scoala din viata lui Andu si prima zi de gradinita din viata lui Evi;
N-as vrea sa spun ce zi este in viata mea si a Rodicai, ca ar trebui sa intru nitel in filosofie :) asa ca ma opresc la chestiuni de organizare;
Intrebare catre mititei:
Cine duce pe Andu la scoala si cine duce pe Evi la gradi?
dupa cateva scurte dezbateri, ca mami pe unul ca tati pe celalat, noi ca vrem amandoi sa fim si colo si colo, "ne-a descurcat" Andu si a oferit solutia:
Il ducem toti cu alai pe Evi la gradinita, dupa care ne indreptam spre scoala!
Zis si facut!
La gradi, acelasi scenariu ca-n urma cu 4 ani, cand o parte din copiii dezlipiti de la pieptul mamicilor, incepusera concertul, iar o parte dintre ceilalti se pregateau sa continue solvegiu pe alte tonalitati;
Evi, ce facea Evi?
Evi al nostru era psihologul de serviciu, adica facea o treaba buna din punctul sau de vedere, dar cam ineficienta, adica se apucase sa-i mangaie pe toti, sa-i consoleze si sa-i convinga ca-i bine la gradi; Partea prosta este ca mititeii sai colegi nu prea luau in calcul sfaturile si mangaierile lui …
L-am surprins in cateva ipostaze din astea, dupa care l-am lasat sa-si faca treaba cum stie el mai bine si am plecat mai departe la scoala;
Aici trec peste cuvantarile de deschidere si intram in clasa;
Dupa ce prichindeii si-au ocupat locurile in banci, care cum au vrut si le-a placut, a venit si intamplarea care mi-a amintit de prima mea zi de scoala, adica momentul cand nu doar Andu ci si majoritatea colegilor sai si-au scris numele pe bulinuta pe care au lipit-o in copacelul desenat pe tablita…
Apoi am zarit pe tabla cea mare scris de doamna invatatoare , un motto:
“Nu accepta sa fie si copilul tau cum erai tu, pentru ca tu traiai in alte vremuri”!

 

miercuri, 27 iulie 2011

Pastravaria de la Valea Mariei

Pastravaria aceasta de la Valea Mariei, nu a insemnat doar o noua atractie pentru turistii ce vor fi sa treaca pe aici, ci a fost inca o ocazie de a observa cam ce pare sa-l atraga pe Andu mai mult si mai mult in viata;
NU am apucat sa scriu nici despre el prea multe pe acest blog, dar constructia acestei pastravarii reprezinta intradevar un episod important in viata lui Andu, nu doar a tuturor celor care suntem acolo;

Daca pentru toti cei de la pensiune evenimentul a prezentat interes prin finalitatea sa, pentru Andu a prezentat interes mai mult executia ei;
Acest baietel m-a uimit cu cat interes si rabdare a urmarit executia acestei lucrari;


Interes exista de obicei la toti copiii cand vad sau fac ceva nou, dar de regula ei se plictisesc repede;
Andu insa NU;
A urmarit cu interes si atentie, asemeni unui diriginte de santier; sau mai bine zis, mai mult decat acesta, caruia interesul i-se mai atrofiaza in timp, ramand doar atentia si asta in masura in care mai ramane…
Si as continua prin a preciza ca lucrarile nu au durat o zi-doua, ci mai mult de o saptamana; si nu doar ca a manifestat interes si atentie, dar a pus mana la munca, ma rog…in limitele puterilor sale;


Intr-una din seri ne-am amuzat tare mult cand ne-am trezit cu el zicand asa:
“Au zis baietii ca maine se apuca de treaba la 7! puneti-mi, va rog, ceasul sa sune sa ma trezesc devreme, sa fiu de dimineata cu ei la lucru!” asta desigur pe un ton de om matur plin de probleme pe cap :)
Exact asa am si facut!
Dar degeaba, ca in loc sa ne trezeasca ceasul la 7 pe toti, ne-a trezit el pe la 6, de am auzit decat o voce suparata langa mine: treci ma la culcare, ca nici cand am plecat la mare nu te-ai sculat asa devreme sau sa n-ai somn!

Si uite asa a avut Andu parte sa vada cum creste o lucrare incet-incet sub ochii sai, iar noi am avut si avem parte sa-l vedem pe el cum creste si…cum creste;

Aceste calitati care ma bucur sa le regasesc in forma asta la acest copil imi amintesc tare mult de o parte din calitatile tatalui meu, despre care voi scrie intr-o buna zi!

luni, 18 iulie 2011

Nu-ti lua casa! Ia-ti vecini!

Am vazut in revista Capital un articol al lui Claudiu Serban, care mi-a placut;

Celebrul şi controversatul Donald Trump este creditat cu o vorbă pe care o ştiu toţi agenţii imobiliari: Există trei chestiuni de care trebuie ţinut cont în cazul cumpărării unei locuinţe: 1) amplasamentul, 2) amplasamentul şi 3) amplasamentul! Trecând peste evidentul aspect umoristic, butada are o bază extrem de solidă. Ceea ce cumperi nu sunt doar terenul, cărămizile şi mortarul. O investiţie de acest gen are un grad de sofisticare extrem important, românii păcătuind în general printr-un interes mult prea mic faţă de aspectele „soft“ şi închinându-se mai mereu la atotputernicul zeu numit „preţul zonei“. Aceasta este însă o capcană extrem de perfidă, fiindcă valoarea de bază a unei proprietăţi este dată de avantajele şi confortul care derivă din exploatarea ei, la care se adaugă taxa pe ignoranţa cumpărătorului. Or, aceasta din urmă are, încă, în România un nivel extrem de ridicat.
Să ne imaginăm un bloc de locuinţe în care există două apartamente identice ca suprafaţă şi utilităţi. Unul - cel locuit, să spunem, de Vasile - are ferestrele către un parc, fără vecini cu priviri iscoditoare, cu un tei bătrân chiar în faţa balconului. Celălalt - unde să zicem că stă Gheorghe - dă spre o stradă intens circulată şi spre blocul de vizavi, unde un „domn“ cu brăţară de aur pe mână şi lanţ la gât obişnuieşte să se relaxeze zilnic pe muzica lui Florin Salam. (Se ştie deja că genul acesta de muzică trebuie savurată cu volumul la maximum şi geamurile larg deschise, altfel nu are farmec.)
Aţi plăti acelaşi preţ pe cele două apartamente? Aceeaşi zonă, acelaşi bloc, aceleaşi ţevi la subsol, aceeaşi suprafaţă utilă. Şi totuşi, oare nu există o explicaţie simplă pentru faptul că Vasile este tot timpul zâmbitor şi relaxat, în timp ce Gheorghe pare mereu obosit şi irascibil? Realitatea este ca preţul de referinţă al unei locuinţe are doar o valoare statistică. Pentru cel ce-şi ia o casă ca s-o locuiască, există criterii de evaluare mult mai complexe. La ce bun să ai un apartament nou cu suprafeţe vitrate mari dacă la câţiva metri se află ferestrele vecinilor? De ce să-ţi iei o vilă cu grădină dacă o dată pe săptămâna refulează canalizarea? Ce folos are un penthouse luxos cu terasă şi piscină dacă vântul îţi aduce seară de seară un miros infect de la fabrica din apropiere?
Un vechi proverb turcesc (dacă-mi aduc bine aminte) spune: „Nu-ţi lua casa! Ia-ţi vecini!“ Aşa că amatorii de imobiliare au un nou reper în evaluarea tendinţei pe piaţă. Unul mai sănătos şi mai solid decât preţul construcţiei şi al terenului. Propriul stil de viaţă şi cel al oamenilor pe care-i admiră. A locui înconjurat de cei cu care-ţi face plăcere să te întâlneşti merită toţi banii.


Intradevar, candva, in urma cu vreo 10 ani, si eu am fost in situatia proprietarului imobiluilui in care locuieste si am fost nevoit sa ma mut si desigur sa vand din cauza unui astfel de vecin care-i teroriza pe toi din jur;
Daca stam cu chirie, ma mutam de-a doua zi, insa dupa ce am cumparat ignorand acel proverb turcesc :) m-am tot amagit cu speranta ca lucrurile se schimba, dar degeaba;
Acum locuiesc de cativa ani cu chirie si sunt multumit de vecini, de zona, de tot; Si probabil ca voi opta mult timp de acum incolo pe sistemul asta care-mi confera o siguranta si un conform maxim;
Daca apare vreunul din dezavantajele de mai sus, mi-am luat bagajele a doua zi si am plecat, fara sa fiu nevoit sa vand, sa platesc taxele la agentii, la notari sau cu legislatia actuala sa mai ajung si platitor de tva ca vandui dupa un an sau doi de la achizitie :)

luni, 20 iunie 2011

Inaugurarea depozitului din Sibiu

De cand mi-am deschis blog, nu am scris niciodata despre afaceri!
Am creat azi acest capitol odata cu inaugurarea unui nou depozit de materiale de constructii in Sibiu; mai exact la iesirea din Sibiu si intrarea in comuna Cristian, la drumul national DN1 ce trece si prin aceste localitati;
Pomeneam la inceputul blogului ca multe afaceri le-am facut cand singur cand asociat cu diversi parteneri!
Iata ca de data asta dupa o tentativa esuata de asociere, am decis sa pornesc singur!
Oricum, in acest moment nu ma simt singur si chiar am speranta ca am gasit o echipa de ardeleni care nu doar ca nu ma vor dezamagi, ci din contra ma vor determina sa ma gandesc la faptul ca merita sa fie stimulati sau de ce nu, chiar cointeresati;
In continuare raman pe partea de comert cu materiale de constructii si ingrasaminte chimice la Craiova intr-un parteneriat inceput acum 10 ani cu Cristi, care sper sa mearga mai departe cel putin cat va dura aceasta afacere;
As adauga faptul ca Sibiul imi place ca oras si am presimtirea ca daca voi combina experienta, seriozitatea, profesionalismul cu stilul activ, promt si agerimea olteneasca in aceasta zona, voi avea succes!
Doamne ajuta!

duminică, 19 iunie 2011

Mediterranean Village

Dupa sejurul de acum trei ani in Halkidiki, acum doi ani la Marea Neagra si anul trecut la Mediterana in Antalya, am decis ca anul acesta sa revenim iar la greci in perioada 11.06-18.06!
Am descoperit pe ultima suta de metri compleul hotelier Mediterranean Village in zona Paralia Katerini, zona despre care stiam ca are o plaja cu nisip foarte fin, apa de adancime mica spre tarm, ceea ce o face sa fie mult mai calda decat in larg, dar despre care stiam si ca este foarte aglomerata de contructii de 2 si 3 stele.
Acest complex construit de cativa ani insa, face parte dintr-un lant hotelier ce poarta numele Mediterranean;
un avataj aparte al sau este ca se afla de fapt la vreo 10 km de localitatea Katerini si la vreo 3km de Paralia Katerini, adica departe de amintita aglomeratie.
Celelalte avantaje ar fi: curat, plaje privata amenajata, intretinuta si foarte mare unde ai posibilitatea sa te bucuri din plin de spatialitate.
Pachetul cuprindea doar demipensiune, asadar am avut ocazia sa ne bucuram zilnic de un mic dejun si o cina pe cat de diversificate pe atat de bogate;
in plus ceea ce m-a bucurat pe mine personal era faptul ca printre multitudinea preparatelor care gadila limba si asupra carora Oana Cuzino ne atrage atentia, am gasit suficient de multe din cealalta categotie, adica a celor dietetice si sanatoase!
Servirea mi-a placut si prin faptul ca managerul avusese inspirata idee de a angaja ceva personal din Romania.
Un aspect remarcabil ar fi faptul ca intreg complexul a fost construit intr-un stil original, in sensul ca apartamentele in care eram cazati faceau parte din vilute de 2 etaje si care toate aveau iesire spre o curte interioara cu gazon unde erau masute cu scaunele si tot unde cei mici se jucau seara;
toate iesirile din apartamente spre aceasta curte interioara aveau vedere spre mare;
Multitudinea acestor avantaje m-au determinat sa mai prelugesc pachetul standard de o saptamana cu inca o noapte, insa la costuri mult mai mari, nefiind prin agentie;
dar ce mai conteaza...?!
A fost unul dintre cele mai frumoase sejururi ale mele alaturi de cei dragi!

miercuri, 8 iunie 2011

O cumpana...oferta de la Arcticat!

Ce inseamna o cumpana?

Probabil ca fiecare dintre noi am trecut prin asa ceva;
la unii a fost mai mica, la unii mai mare iar la altii din nefericire prea mare...

Desi inca pastrez proaspete urmele unui astfel de eveniment, incerc sa derulez filmul acestui episod din viata mea consumat in urma cu cateva zile;

si cum la fel ca-n majoritatea filmelor de aventura, aventura incepe cu un telefon, la fel s-a intamplat si de data asta! de ce ar fi altfel decat in filme...?!
Cum spuneam, suna telefonul! :)
Eram in dupa amiza zilei de Sambata 04.06 si niste amici ma invita la o plimbare offroad cu ATV-urile pe munti!
ori cum eu eram pe punctul sa fac putina miscare la sala de fitnes a pensiunii, am decis sa fac o altfel de miscare, combinata si cu distractie;
si a inceput distractia, ca doar acolo plecasem...!
Eram cu 5 ATV-uri, doi dintre participanti cu prietenele, care dupa chibiteala pe care o faceau si constinciozitatea cu care filmau si fotografiau din toate pozitiile si din toate rapele si vaile, am apreciat eu ca aveau vechime in "reportaje de investigatie" de genul asta, comparabila poate doar cu activitatea lui Adelin Petrisor;
Si ne-am plimbat pe munti, am ajuns si pe Varful Papusa, unde ajunsesem pe jos intr-o noapte de iarna cu un an inainte!
popasul facut acolo sus doar ce ne-a deschis apetitul, asa ca am continuat apoi prin padure pana la intersectia cu drumul spre pestera;
acolo cand ajunseram, demontaram legile fizicii demonstrand ca nu doar magnetul atrage fierul ci si lemnul!
cum? simplu!
niste brazi cazuti peste o rapa ne atrasera de la drumul principal, prin drum principal intelegandu-se acel traseu pe unde merg doar tractoarele si camionele forestiere!
revenind la rapa , trebuie sa recunoastem ca rapa in sine nu era atragatoare fara acei brazi cazuti de-a doua acesteia...
asa ca trecuram la treaba!
a descrie cum ajunseram la brazii "atractivi" trecand peste alti copaci cazuti pe pamant, risc sa para plictisitos; asa ca ne mutam cu campul luptei direct in fata brazilor "atractivi"
aici incepe partea I a aventurii:
pentru inceput ne incapatanaram sa ne folosim de arsenalul din dotare, adica un ferestrau de mana lung de 20cm si trecuram la lupta corp la corp; si ne luptaram! doua ore cu fel de fel de parghii, confectionate din tot ce ne cadea la mana!
o ora se cam pierdu cu planul, ca doar eram 7 si mai aveam si 2 fete cu noi care mai mult erau cu incurajatul, nu cu descurcatul! si v-ati prins ca nu ne incurajau s-o lasam balta sau sa ne intoarcem...!
doar pe doi dintre ei ai cam luase frica, unul ca avea un atv tunat pana la vreo 12.000euro si numai ca nu-l lua in brate cand mai scapa pe cateun sant facut de ape si altul care se molipsise probabil de la el :)
eu eram mediator, cu usoare tendinte de bastinas, nascut si copilarit in zona! :))

pana la urma ajunseram la o concluzie: ne trebuie un troliu de partea cealalta care sa traga brazii miscati destul de mult in cele doua ore... vreo 30 cm :)
ori cum troliu nu avea decat tipul la bibeloul ala de 12.000euro si desigur subsemnatul, ma oferi eu!
acum alta problema!
trebuia sa ajung acolo ocolind campul luptei! adica sa atacam dusmanul prin invaluire :))
dar ca sa ajung acolo, trebuia sa cobor o panta care avea o portiune aproape verticala!
in timp ce toata lumea facea la planuri cum ca sa se agatate toti ceilalti cu mainele de spatele ATV-ului ca sa nu se rastoarne, cum ca sa ne legam cu un cablu de alt copac, prinsei un moment de neatentie al lor si o luai direct pe perete in jos si lasai ATV-ul sa curga la vale, ca da fapt aici e tot secretul;
daca dai frau liber temei si franezi, atunci se intampla nenorocirea;

si iata-ma dincolo de campul luptei!
cale de intoarcere, nu mai era! cel putin pentru mine ...!
desigur ca ma asteptam la glumele care-au urmat:
-ba Adeline, sa fi sanatos, noi ne intoarcem! PA!
-sa fiti si voi sanatosi! plec singur pe rapa in jos! zisei eu;
sa va uitati pe Discovery la serialul ala " I shouldn't be alive" ca poate ma vedeti!
Ce sa mai, pana la urma am tras cu troliu toti copacii si intr-o jumate de ora se putea turna asfalt pe unde lucrasem noi;
am tot coborat pe rapa, am trecut peste niste parauri repezi de munte, si tot asa pana cand odata cu seara ajunseram in raul Ungureanu la vreo 10 km de Curmatura Otetului;
Faptul ca ajunseram la soseaua asfaltata nu inseamna ca s-a terminat cu aventura...
ehei! cum conduceam eu asa in coloana cu vreo 50km/h pe soseaua asfaltata conducand un autovehicule inmatriculat si omologat sa circule si pe drumri publice nu doar offroad, achizitionat de nou si inca in garantie cu reviziile facute la zi, ma trezersc cu el cum ca din senin i-se blocheaza rotile din fata;
in fractiunea de secunda urmatoare m-am simtit aruncat prin aer si avand inspiratia sa ma ridic in picioare, am catapultat pe caldaram in pozitia intinsa;
acest lucru mi-a salvat viata, altminteri putand sa cad direct in cap in urma rotatiei in jurul axei principale a rotilor; odata culcat pe caldaram in pozitia intins pe burta, aceleasi forte care m-au propulsat, au actionat si asupra ATV-ului de 300kg arancandu-l in aer peste mine, mai exact peste zona lombara;
aici am avut iar noroc la ghinion deoarece pe portbagajul metalic din spatele ATV-ului se afla un rucsac plin cu haine de schimb si pozitia mea era intinsa si nu ghemuita.
La un inventar succind facut la cateva ore in urgenta, am constatat ca imi trebie vreo 3 fire in barba, o radiografie la cotul drept, una la deget si una la coloana vertebrara;
spre surprinderea mea, care simtisem puterea izbituirii si care dupa impact ma asteptam la ce putea fi mai grav, am aflat ca niciun os nu e rupt;
cu toate astea pe langa trauma fizica am ramas cu o mare sperietura!
am simtit totusi un sentiment de revolta si dezamagire fata de fiarele astea si pot spune ca am capatat o teama, iar sentimentul de siguranta ca am achizitionat un ATV marca Arcticat, o marca americana de renume si un produs original scade simtitor.
Amuzant dar si enervant este faptul ca in zilele urmatoare ca si la spital cand am ajuns in seara aceea, cand pomeneam fraza: "am cazut cu ATV-ul", pana sa ternmin ce aveam de spus, aproape toti schitau un gest de genul:
HA, ia uite si teribilistul asta!
Pana la final intelegeau ca fenomenul este asemanator cu situatia in care cineva cumpara un Mercedes nou si la cateva saptamani i-se blocheaza directia in mers si intra in copac...!
Pana a se face o expertiza tehnica si care sa constate ce s-a intamplat efectiv in sistemul de transmisie al autovehiculului, ramane spaima combinata cu bucuria ca am scapt cu bine!
Dupa acest eveniment mi-am amintit de filmul: "Salariul groazei"!

marți, 3 mai 2011

scoala de Schumacher pe aleile Palatului Copiilor din Craiova

Azi in curtea Palatului Copiilor din Craiova, cand il duceam pe fiul meu la sah, am vazut cum printre alte activitati de dupa programul scolar, exista si una prin care unii copii sunt invatati sa conduca niste carturi printre alti colegi de-ai lor, acestia din urma pe post de jaloane, caci alt acces nu exista spre cele doua corpuri ale unitatii, ai celor pasionati de pictura, sculptura, dansuri, sah, s.a.)

Cand i-am spus instructorului ca de fapt nu formeaza niste copii care sa devina Schumacher, ci niste teribilisti care ca maine o sa-i vezi la curse ilegale prin oras, iar in cateo pauza de "raliu" laudandu-se "pai cand aveam io vreo un'spe ani, mergeam cu 60 la ora prin curtea scolii printre masini parcate si printre altii d'ai nostri care se holbau, unii chiar sperand sa ajunga ciumegi ca noi...
pai can' treceam pe langa cateun fraier din asta, sarea ala doi metri incolo...ha, ha, ha!"
sa vedeti ce raspuns mi-a dat acesta: "am eu grija, mata sa ai grija de copil cand vi aici si intri in curtea scolii" la care dupa ce i-am replicat: "pai daca eu voi fi fost deja pe jos, ca a scapat ala cartul in mine...?!" mi-a raspuns ca: "e problema lui"

Desigur ca am plecat...cu amaraciunea de a constata inconstienta unui instructor dar si a faptului ca niciun parinte nu a luat pozitie, ca si cand ceea ce se intampla ar fi fost ceva normal!

http://www.youtube.com/watch?v=mB4aTJ-woQ0

Oare chiar trebuie sa fie ranit sau nenorocit un copil, pt ca legea sa se aplice in tara asta?!

duminică, 27 martie 2011

prima pagina

Azi fiul nostru cel mare Andutu prescolar la grupa mare, a reusit sa citeasca prima sa pagina;
de parca n-ar fi fost suficent zambetul de pe chipul sau, am intervenit si acest eveniment i l-am remarcat cu importanta pe care o merita intarindu-i mai departe convingerea ca multe carti interesante il vor astepta sa fie citite;
Cat despre mine si Rodica, nu putem decat sa ne bucuram, cand stim cum este Evelin de felul sau, iar acum sa speram ca macar cand citeste Andu cu voce tare, sa avem liniste in casa :)

luni, 14 martie 2011

Sotiei la 30 de ani

Azi e ziua sotiei mele! Implineste 31 de ani!
Anul trecu n-aveam blog, dar avea ea 30 de ani...! :)
asa e cu timpul asta, ne aduce cate-ceva si ne ia altceva...
Cadoul meu de anul asta pentru ea, nu-l pot posta, dar pe cel de anul trecut DA!

Sotiei la 30 de ani

In ziua cand te-am cunoscut
Eu nu stiam ca totul va fi mult mai mult,
Si iata un cadou, aceasta mica poezie!
Primeste-l dar, ca DAR de ziua ta sa fie...

Iar dupa cei trezeci de ani de cand tu te-ai nascut,
Si zece de cand m-ai cunoscut,
Cei doi copii doriti de noi ce-au aparut,
Sunt rodul casniciei noastre, din tot acest trecut.

Si iti doresc ca-n fiecare zi,
Un zambet cald si tandru, pe buze sa mentii,
Iar cand nu sunt, dar tu ma simti ca-s langa tine...
Iubeste-ma mereu, gandeste-te la mine!

Sa-ti fie draga lumea, de ea tu sa te bucuri,
parintii sa-i iubesti si niciodata sa nu-i superi,
gandeste-te la ingerul ce-i langa tine sa te vaza,
Iar Domnul sa te aiba in grija si in paza!

Curajul, bunatatea, iubirea; virtuti ce-adesea se-mpletesc,
La tine eu adesea, cu bucurie imi place sa le intalnesc,
De ele sa te bucuri, alaturi de noi mereu sa fii,
Eu iti doresc in anii, care peste tine vor venii.

LA MULTI ANI draga mea!

vineri, 11 februarie 2011

Evelin la 3 ani


Dupa cei 3 ani impliniti azi de Evi, pot sa spun ca personalitatea sa se contureaza din ce in ce mai mult!
Este un baietel foarte energic, hotarat, stie ce vrea tot timpul, tare istet reusind sa fie o prezenta vie tot timpul!
La capitolul nazbatii ma abtin "sa-l critic", pentru ca ma vad pe mine cand eram mic, in multele prostioare pe care le face zilnic;

luni, 31 ianuarie 2011

depre trecut

se intampla sa ne fie dor de unele momente din trecut, insa nu realizam ca chiar clipele acelea cand simtim acel sentiment sunt ele insele izvorul altor clipe de nostalgie in viitor!


asta inseamna ca trebuie sa ne bucuram tot mai mult de prezent, pentru ca viitorul spre care ne indreptam are permanent un trecut, de care poate nu ne-am bucurat precum ar fi meritat...

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Aventuri fara neveste cu... Papusa

Se-ntampla in iarna anului 2010 la sfarsitul lui Ianuarie,
exact acum un an,
in cea mai inalta asezare din Romania, adica la Ranca;

afara, pe cerul senin luminat de luna plina se oglindeau stelele;

intr-un astfel de cadru in mijlocul iernii temperatura coboara destul de usor spre -20 grade, mai ales la 1600m altitudine in creierul muntilor.

Inauntru, in restaurantul pensiunii petrecerea era in toi;

ma aflam in mijlocul grupului de la Mehedinti si prin muzica impuneam ritmul distractiei si dansului ce storcea si ultimele rezerve de energie din corp, intr-un mod atat de placut cum numai anumite sporturi reusesc s-o faca... :)

Suna telefonul!

ati vazut in filme ce se intampla cand suna telefonul?

se termina cu... distractia ce promitea sa inceapa:)

fie o cheama pe ea la spital daca aceasta e medic, fie s-a produs o crima daca el este politist, s. a. m. d. ; clar, unul dintre ei trebuie sa plece; deci se incheie cu... totul:)

Raspund!

Alo!

-Daca vin din Novaci la tine, mergem pe jos pana pe Papusa si inapoi!

-Esti nebun! Am cabana plina de turisti!

- Ia-i si pe ei!

- Gata, sa vad cati vor! Tu da-i drumul spre noi!

"Cei patru apostoli au fost trei, Luca si Matei"

Cam asa s-a intamplat; dupa ce se inscrisesera vreo 3-4, a mai ramas doar unul, dar exact de el aveam nevoie, caci era chiar cantaretul de muzica populara Ionut Tudorescu din Baia de Arama si o cantare la inaltime era ce ne doream cel mai mult;

Cand sa iesim pe usa, stop!

Nevasta-sa: "ba nebunule, pai tu un'te duci in miezul noptii, in miezul iernii, pe gerul asta?! esti nemancat de lupi prin munti?!"

dar a ramas tot ca noi, caci printre negociatori am fost si eu doar!

"pai se punea ea cu bulzestii!" vorba lui Marin Preda;

am luat pusca si...la picior!

am atacat versantul sudic al muntelui;

zapada de peste 1 metru inghetata scartia in linistea noptii iar Luna plina sticlea prin fiecare fulg ramas incremenit la suprafata; in departare crestele muntilor mareti conturau partea periferica a picturii; am admirat o perioada tabloul in mijlocul caruia eram noi, dand viata peisajului cu natura moarta;

cat timp atacaram baza muntelui cu un entuziasm si o hotarare innascuta nici nu simtiram greul, dar din vorba-n vorba ajunseram spre varf de dintr-o data se facu liniste totala; fiecare era concentrat nu doar sa inainteze, cat mai ales sa nu o ia inapoi ca "buceagul" ca asta era cel mai periculos; la panta care se accentua aproape de varful muntelui, daca scapai... pai pana jos nu te mai opreai, decat poate daca antrenai si vreo avalansa cu tine...

suna telefonul! al meu nu era! probabil cineva de la cabana era ingrijorat! nu se risca nimeni sa raspunda!

in sfarsit ajunseram sus!

eram incalziti de efort! sentimentul este unic! incerci sa cuprinzi totul cu privirea si-ti doresti sa imbratisezi toti muntii;

o voce ca a lui Ionut in creierul muntilor in linistea noptii este altfel decat pe scena; ce melodii frumoase ne-a mai cantat! doar pentru noi... si pentru muntii care erau cei mai cuminti spectatori, neclintiti, mareti, aceiasi de mii de ani.

cate melodii or mai fi ascultat si cate or mai fi vazut ei... mai ales vara cand la campie te topesti de caldura!

am cantat, am ras, am respirat, am savurat si apoi am plecat!

La intoarcere am ales alt traseu mult mai lin, cel de pe versantul nordic ajungand in partea opusa coborand astfel pana la drum;

apoi pe acesta inapoi spre statiune;

la jumatea drumului, fie din cadenta pasilor pe zapada, fie din rezonanta vocilor noastre, fie din altceva am auzit deodata un zgomot puternic;
intr-o fractiune de secunda am realizat ce ar putea fi si sentimentul este unul destul de puternic, mai ales ca in partea dreapta a drumului era o prapastie mare, iar avalansele cand se pornesc se stie ca matura totul in cale;

fenomenul era de neasteptat la temperaturi atat de scazute; oricum avalansa a fost una mica, pornita de undeva de la jumatea versantului in jos la cativa metri in fata noastra;

era clar! o invinsesem fara sa ne luptam cu ea!

ne-am bucurat de aceasta experienta unica in viata, intalnirea cu o avalansa din care doar zapada a iesit sifonata... la propriu;

toata expeditia a fost o placere!

sa va mai spun ca la cabana cand am ajuns aproape toata lumea era la somn si doar cei cativa mai intarziati incercau sa mascheze lipsa mea... :)

am avut eu grija ca a doua zi sa-i fac pe majoritatea fricosilor sa regrete ratarea aventurii cu... frumoasa Papusa (e).

Oare cum ar fi fost totusi sa fi vrut toti sa mearga pe Varful Papusa in noaptea aceea... ?!