ceva din ce conteaza

"Nu contează să ai mulţi bani, important este să ai destui." matem. Alexandru Ghe. Radu

luni, 11 martie 2013

Cugetare pioasa

1. Uneori intalnesc oameni vechi
2. Iar acestia sunt dintre cei care vorbesc mult in cuvinte putine
3. Iarasi eu le raspund la fel:
4. Ehe...! Trece omul in viata prin situatii mult mai grele si mai nedrepte sau nemeritate...!
5. Si apoi dialogul se transforma in monologul fiecaruia
6. Iar acesta dureaza la fiecare dupa cate a vazut, a patit sau a simtit
7. Insa viata merge inainte pe carari diferite, spre... aceeasi destinatie.

sâmbătă, 2 martie 2013

joi, 31 ianuarie 2013

Cugetare


Astazi, la sfarsitul inceputului, le-am dedicat unora o maxima:

"Daca adopti o atitudine nedemna si egolatra fata de un om, o vei face mereu si fata de altii, ceea ce inseamna ca esti in mare pericol, pentru ca imaginea ta este oglindita nu in perceptia celor putini ci a celor multi."

vineri, 25 ianuarie 2013

Eliberare...

Cu geamul larg deschis in unica noapte
Ascult cum ploaia-mi vesteste in soapte
Ca-n noaptea asta o minune venit-a la el
Speranta-mi creste, caci drumul de'aici ni-i la fel.

Cu saptamani in urma impreuna am venit
Dar timpul s-a scurs intr-un mod diferit
Si-n solipsism simtit-am fiecare aparte
Un timp comprimat ce tindea continuu sa se dilate.

Obosit de speranta, confuz privind in urma-i
Stransu-ne-am cu ceilalti impreuna alaturi;
Caci primul semn la care adesea am visat
Aparut-a de Sus cu ploaia, EL nu ne-a lasat.

Si nu pot sa dorm nici macar o secunda
Gandurile, intrebarile creierul mi-l inunda
Ca nu stim minunea cand vine, nici de porneste
Si nici cand necazul de un' ne loveste.

Cu ochii inchisi si gandul la eternitate
Fug din prezent spre viitor ce nu-i prea departe...
Ma bucur de ploaia ce inca mai cade
Tot cuget la toate ce iesit-mi-au in cale.

25 Ianurie 2013

Pe cararea vietii,

Pe cararea vietii-n acelasi sens mergand
In rabla asta far'volan ce o conduc acum
In dreptul tau cand am ajuns, usor
Din mers deschis-am geamu-ncetisor.

Prin soapte-n universul tau eu am privit
Figura trista-n nostalgie ti-am descoperit
O lupta-n tine ai tradat atunci pe loc
Iar eu simtit-am sufletu-ti in chin si-n foc.

Un foc ce-l stiu caci nu m-a ocolit
M-a ars destul, acuma-i jar mocnit
Am reusit sa nu-i mai simt durerea
Doar inchid ochii, imi apari si simt placerea.

Nu e acea placere ce-o vreau sa fie aparte
Ci doar iluzia ce-o lasa durerea care scade;
Facut-ar cei putini si mari durerea sa-mi scada,
Dar si ca tu mi-apari din ce in ce mai draga.

Sensibila, tu simti si-ai vrea sa ne grabim
La cap de drum s-ajungem sa ne intalnim
Dar de-l catam in fata-l vedem la orizont...
IUBIREA dintre noi si rodu-i te alina in prezent.

15 ianurie 2013









joi, 10 ianuarie 2013

O lume paralela

Of, zile diferite-ntre voi ce toate aveati in comun
Cand stres, cand rutina, cand toate-mpreuna pe-un drum!
Cateodata simteam nu doar  eu ca vieti-i lipseste ceva
Insa adesea aveam starea dorita, aveam linistea.

Si vine o zi cand legile fizicii parca-ntr-o clipa se schimba
Nu-mi mai simt echilibrul de parca as merge pe-o sarma,
Cand iata ca totul in jurul meu se transforma deodata
Si cad intr-o lume total paralela, una teleportata.

O lume diferita si-ascunsa intr-un spatiu mutilat si mic
Unde timpul il simt cum se scurge prin mine spre infinit,
Ce n-are nimic in comun cu cea din care-am venit
Decat miseii cu smintitii scapati, ce Tepes nu i-a intalnit...

O lume abstracta ghidata de propriile ei ecuatii
Un cadru bizar care naste dureroase trairi si senzatii
Sunt sentimente traite din plin in lumea asta aparte,
Impinse la maxim pe-o scara intre venire si moarte.

Speranta cu teama, curaj dezarmat, adevar si minciuna
Respect si mahnire, durere-n tacere, iubire si ura sau mila
Sunt doar o parte din cele ce pot fi usor amintite,
Dar cati oare-ar mai vrea sa le simta, odata-ntalnite?!

Toti fugit-au de ele, caci toate izvorasc din durere
Conteaza ca par ca o provocare, ca ele pot aduce putere?
Oh da, conteaza! iar costul lor nedorit si-nzecit,
Ma readuce altfel in lumea mea, din care-am venit.

Zburat-am adesea intre cele doua lumi paralele
Cu gandul, in cea stoica izolare si-n multa tacere,
Vazuta-mi trecutul adesea-n secvente, ca fulgere-n noapte,
Imi vreau inapoi viitorul sa-l traiesc cu alta intensitate!

                                                                    08.01.2013












duminică, 6 ianuarie 2013

INTENSITATEA TRAIRILOR

Cand totul a-nceput o emoţie-n adanc am simţit
Credeam cu tărie ca-n curand se va fi ispravit
Degeaba spus-am ce-a fost, ca n-a mai contat
Si-ncetul cu-ncetul o teama in suflet s-a infiripat.

Cand auzit-am cum poate-acuza cel de jos
El care se crede mai sus decat Cel de Sus,
Un sentiment de frica mi-apare deodat
Speranta imi scade firav, in adierea unui oftat.

Si-nserile lungi cand astept sa vin-o minune
Ma vad ratacit si simt disperarea cum vine,
Nu vad inainte decat un zid, intuneric cu ceata.
Cazut intr-o grota, pe-o insula pustie de gheata.

Si-n mijlocul ei izolat si făr'de lumina
Nu las nicidecum disperarea sa vina,
La deznădejde refuz cu tărie sa ma gandesc
Ca-mi poate fi dat vreodata sa pot s-o traiesc.

O randunica obosita coboara zglobie in cea grota
Deschide tremurand pliscul si lasa sa cada o notă,
Nu e salvarea mea din grota rece si-ntunecată
Ci evadarea din mine spre cum voi fi altadată.

    In primele 4 strofe am vrut sa evidentiez in vers succesiunea intensitatii trairilor prin care poate trece un om in situatii catastrofice, unice sau pentru unii chiar ultimele din viata: emotie, teama, frica, disperare, deznadejde.
    Desigur ca situatia mea nu le-a atins pe ultimele 2, ceea ce se desprinde si din poezie.
    Apoi, dupa primele patru strofe ma intorc din sfera tematicii generale a descrierii evolutiei treptate succesive a unei categorii de trairi nestraina mie, pentru ca in a V-a strofa sa ma limitez scurt, comprimat la sustinerea de care ma bucur din partea celor dragi.