ceva din ce conteaza

"Nu contează să ai mulţi bani, important este să ai destui." matem. Alexandru Ghe. Radu

luni, 20 iunie 2011

Inaugurarea depozitului din Sibiu

De cand mi-am deschis blog, nu am scris niciodata despre afaceri!
Am creat azi acest capitol odata cu inaugurarea unui nou depozit de materiale de constructii in Sibiu; mai exact la iesirea din Sibiu si intrarea in comuna Cristian, la drumul national DN1 ce trece si prin aceste localitati;
Pomeneam la inceputul blogului ca multe afaceri le-am facut cand singur cand asociat cu diversi parteneri!
Iata ca de data asta dupa o tentativa esuata de asociere, am decis sa pornesc singur!
Oricum, in acest moment nu ma simt singur si chiar am speranta ca am gasit o echipa de ardeleni care nu doar ca nu ma vor dezamagi, ci din contra ma vor determina sa ma gandesc la faptul ca merita sa fie stimulati sau de ce nu, chiar cointeresati;
In continuare raman pe partea de comert cu materiale de constructii si ingrasaminte chimice la Craiova intr-un parteneriat inceput acum 10 ani cu Cristi, care sper sa mearga mai departe cel putin cat va dura aceasta afacere;
As adauga faptul ca Sibiul imi place ca oras si am presimtirea ca daca voi combina experienta, seriozitatea, profesionalismul cu stilul activ, promt si agerimea olteneasca in aceasta zona, voi avea succes!
Doamne ajuta!

duminică, 19 iunie 2011

Mediterranean Village

Dupa sejurul de acum trei ani in Halkidiki, acum doi ani la Marea Neagra si anul trecut la Mediterana in Antalya, am decis ca anul acesta sa revenim iar la greci in perioada 11.06-18.06!
Am descoperit pe ultima suta de metri compleul hotelier Mediterranean Village in zona Paralia Katerini, zona despre care stiam ca are o plaja cu nisip foarte fin, apa de adancime mica spre tarm, ceea ce o face sa fie mult mai calda decat in larg, dar despre care stiam si ca este foarte aglomerata de contructii de 2 si 3 stele.
Acest complex construit de cativa ani insa, face parte dintr-un lant hotelier ce poarta numele Mediterranean;
un avataj aparte al sau este ca se afla de fapt la vreo 10 km de localitatea Katerini si la vreo 3km de Paralia Katerini, adica departe de amintita aglomeratie.
Celelalte avantaje ar fi: curat, plaje privata amenajata, intretinuta si foarte mare unde ai posibilitatea sa te bucuri din plin de spatialitate.
Pachetul cuprindea doar demipensiune, asadar am avut ocazia sa ne bucuram zilnic de un mic dejun si o cina pe cat de diversificate pe atat de bogate;
in plus ceea ce m-a bucurat pe mine personal era faptul ca printre multitudinea preparatelor care gadila limba si asupra carora Oana Cuzino ne atrage atentia, am gasit suficient de multe din cealalta categotie, adica a celor dietetice si sanatoase!
Servirea mi-a placut si prin faptul ca managerul avusese inspirata idee de a angaja ceva personal din Romania.
Un aspect remarcabil ar fi faptul ca intreg complexul a fost construit intr-un stil original, in sensul ca apartamentele in care eram cazati faceau parte din vilute de 2 etaje si care toate aveau iesire spre o curte interioara cu gazon unde erau masute cu scaunele si tot unde cei mici se jucau seara;
toate iesirile din apartamente spre aceasta curte interioara aveau vedere spre mare;
Multitudinea acestor avantaje m-au determinat sa mai prelugesc pachetul standard de o saptamana cu inca o noapte, insa la costuri mult mai mari, nefiind prin agentie;
dar ce mai conteaza...?!
A fost unul dintre cele mai frumoase sejururi ale mele alaturi de cei dragi!

miercuri, 8 iunie 2011

O cumpana...oferta de la Arcticat!

Ce inseamna o cumpana?

Probabil ca fiecare dintre noi am trecut prin asa ceva;
la unii a fost mai mica, la unii mai mare iar la altii din nefericire prea mare...

Desi inca pastrez proaspete urmele unui astfel de eveniment, incerc sa derulez filmul acestui episod din viata mea consumat in urma cu cateva zile;

si cum la fel ca-n majoritatea filmelor de aventura, aventura incepe cu un telefon, la fel s-a intamplat si de data asta! de ce ar fi altfel decat in filme...?!
Cum spuneam, suna telefonul! :)
Eram in dupa amiza zilei de Sambata 04.06 si niste amici ma invita la o plimbare offroad cu ATV-urile pe munti!
ori cum eu eram pe punctul sa fac putina miscare la sala de fitnes a pensiunii, am decis sa fac o altfel de miscare, combinata si cu distractie;
si a inceput distractia, ca doar acolo plecasem...!
Eram cu 5 ATV-uri, doi dintre participanti cu prietenele, care dupa chibiteala pe care o faceau si constinciozitatea cu care filmau si fotografiau din toate pozitiile si din toate rapele si vaile, am apreciat eu ca aveau vechime in "reportaje de investigatie" de genul asta, comparabila poate doar cu activitatea lui Adelin Petrisor;
Si ne-am plimbat pe munti, am ajuns si pe Varful Papusa, unde ajunsesem pe jos intr-o noapte de iarna cu un an inainte!
popasul facut acolo sus doar ce ne-a deschis apetitul, asa ca am continuat apoi prin padure pana la intersectia cu drumul spre pestera;
acolo cand ajunseram, demontaram legile fizicii demonstrand ca nu doar magnetul atrage fierul ci si lemnul!
cum? simplu!
niste brazi cazuti peste o rapa ne atrasera de la drumul principal, prin drum principal intelegandu-se acel traseu pe unde merg doar tractoarele si camionele forestiere!
revenind la rapa , trebuie sa recunoastem ca rapa in sine nu era atragatoare fara acei brazi cazuti de-a doua acesteia...
asa ca trecuram la treaba!
a descrie cum ajunseram la brazii "atractivi" trecand peste alti copaci cazuti pe pamant, risc sa para plictisitos; asa ca ne mutam cu campul luptei direct in fata brazilor "atractivi"
aici incepe partea I a aventurii:
pentru inceput ne incapatanaram sa ne folosim de arsenalul din dotare, adica un ferestrau de mana lung de 20cm si trecuram la lupta corp la corp; si ne luptaram! doua ore cu fel de fel de parghii, confectionate din tot ce ne cadea la mana!
o ora se cam pierdu cu planul, ca doar eram 7 si mai aveam si 2 fete cu noi care mai mult erau cu incurajatul, nu cu descurcatul! si v-ati prins ca nu ne incurajau s-o lasam balta sau sa ne intoarcem...!
doar pe doi dintre ei ai cam luase frica, unul ca avea un atv tunat pana la vreo 12.000euro si numai ca nu-l lua in brate cand mai scapa pe cateun sant facut de ape si altul care se molipsise probabil de la el :)
eu eram mediator, cu usoare tendinte de bastinas, nascut si copilarit in zona! :))

pana la urma ajunseram la o concluzie: ne trebuie un troliu de partea cealalta care sa traga brazii miscati destul de mult in cele doua ore... vreo 30 cm :)
ori cum troliu nu avea decat tipul la bibeloul ala de 12.000euro si desigur subsemnatul, ma oferi eu!
acum alta problema!
trebuia sa ajung acolo ocolind campul luptei! adica sa atacam dusmanul prin invaluire :))
dar ca sa ajung acolo, trebuia sa cobor o panta care avea o portiune aproape verticala!
in timp ce toata lumea facea la planuri cum ca sa se agatate toti ceilalti cu mainele de spatele ATV-ului ca sa nu se rastoarne, cum ca sa ne legam cu un cablu de alt copac, prinsei un moment de neatentie al lor si o luai direct pe perete in jos si lasai ATV-ul sa curga la vale, ca da fapt aici e tot secretul;
daca dai frau liber temei si franezi, atunci se intampla nenorocirea;

si iata-ma dincolo de campul luptei!
cale de intoarcere, nu mai era! cel putin pentru mine ...!
desigur ca ma asteptam la glumele care-au urmat:
-ba Adeline, sa fi sanatos, noi ne intoarcem! PA!
-sa fiti si voi sanatosi! plec singur pe rapa in jos! zisei eu;
sa va uitati pe Discovery la serialul ala " I shouldn't be alive" ca poate ma vedeti!
Ce sa mai, pana la urma am tras cu troliu toti copacii si intr-o jumate de ora se putea turna asfalt pe unde lucrasem noi;
am tot coborat pe rapa, am trecut peste niste parauri repezi de munte, si tot asa pana cand odata cu seara ajunseram in raul Ungureanu la vreo 10 km de Curmatura Otetului;
Faptul ca ajunseram la soseaua asfaltata nu inseamna ca s-a terminat cu aventura...
ehei! cum conduceam eu asa in coloana cu vreo 50km/h pe soseaua asfaltata conducand un autovehicule inmatriculat si omologat sa circule si pe drumri publice nu doar offroad, achizitionat de nou si inca in garantie cu reviziile facute la zi, ma trezersc cu el cum ca din senin i-se blocheaza rotile din fata;
in fractiunea de secunda urmatoare m-am simtit aruncat prin aer si avand inspiratia sa ma ridic in picioare, am catapultat pe caldaram in pozitia intinsa;
acest lucru mi-a salvat viata, altminteri putand sa cad direct in cap in urma rotatiei in jurul axei principale a rotilor; odata culcat pe caldaram in pozitia intins pe burta, aceleasi forte care m-au propulsat, au actionat si asupra ATV-ului de 300kg arancandu-l in aer peste mine, mai exact peste zona lombara;
aici am avut iar noroc la ghinion deoarece pe portbagajul metalic din spatele ATV-ului se afla un rucsac plin cu haine de schimb si pozitia mea era intinsa si nu ghemuita.
La un inventar succind facut la cateva ore in urgenta, am constatat ca imi trebie vreo 3 fire in barba, o radiografie la cotul drept, una la deget si una la coloana vertebrara;
spre surprinderea mea, care simtisem puterea izbituirii si care dupa impact ma asteptam la ce putea fi mai grav, am aflat ca niciun os nu e rupt;
cu toate astea pe langa trauma fizica am ramas cu o mare sperietura!
am simtit totusi un sentiment de revolta si dezamagire fata de fiarele astea si pot spune ca am capatat o teama, iar sentimentul de siguranta ca am achizitionat un ATV marca Arcticat, o marca americana de renume si un produs original scade simtitor.
Amuzant dar si enervant este faptul ca in zilele urmatoare ca si la spital cand am ajuns in seara aceea, cand pomeneam fraza: "am cazut cu ATV-ul", pana sa ternmin ce aveam de spus, aproape toti schitau un gest de genul:
HA, ia uite si teribilistul asta!
Pana la final intelegeau ca fenomenul este asemanator cu situatia in care cineva cumpara un Mercedes nou si la cateva saptamani i-se blocheaza directia in mers si intra in copac...!
Pana a se face o expertiza tehnica si care sa constate ce s-a intamplat efectiv in sistemul de transmisie al autovehiculului, ramane spaima combinata cu bucuria ca am scapt cu bine!
Dupa acest eveniment mi-am amintit de filmul: "Salariul groazei"!