TVA-ul trebuie mărit, Nicușor nu a mințit!

O să vă spun de ce creșterea TVA-ului este singura variantă bună pentru toată țara dar și de ce președintele nu a mințit când a făcut acea declarație în campania electorală, chiar dacă TVA-ul ar crește în România, raportat la cat este de acum!

Vă fac demonstrație cu suport matematic, nu vrăjeli!

Încep însă prin a vă explica de ce TVA-ul este cea mai bună soluție!

Toți antreprenorii cunosc expresia “TVA-ul nu e al nostru, este al statului” și Îl plătesc consumatorii finali!

Vedem cu toții ca Nici o categorie socio-profesională nu vrea să suporte austeritatea pe felia lui!

Bugetarii nu vor tăieri salariale, iar noi antreprenorii nu vrem taxare suplimentară, după alte două ordonanțe trenuleț, prin care am fost taxați.

Însă, Mărirea TVA ului va fi plătită de orice categorie socială, cu condiția să consume!

Ai bani, consumi mai mult, deci pompezi TVA la buget!

Te chibzuiești că nu prea ai bani, consumi mai puțin, plătești mai puțin TVA!

Deci în afară de niște bunuri de bază necesare majorității celor cu venituri reduse, eu aș face TVA 25%.

Și acum să vă demonstrez că președintele nu a mințit dacă s-ar mări TVA-ul în mandatul său?!

Mai întâi hai să mai ascultăm odată întrebarea jurnalistei și răspunsul dumnealui, ca să știm de la ce plecăm, adică să precizăm încă odată datele problemei de matematică!

Bun! 

Și acum hai să vă demonstrez matematic:

Jurnalista nu a precizat coordonatele spațiale ale variabilei TVA-ul românesc și nici care este sistemul de referință în spațiul RX4(X,y,z și t)

HAi că v-am băgat în ceață!

Credeți mă totuși, că Fără aceste precizări, matematicianul se putea raporta la orice!

Se putea raporta, de exemplu, la media TVA ului european, se putea raporta la media TVA ului din țările cu o economie comparabilă cu a ROM, sau se putea raporta inclusiv la TVA-ul maghiar care este 27 la sută! Da mă! TVA-ul din Ungaria lui Victor Orban, care s-ar fi asemănat de minune cu România lui Simion!

Dar omul a spus clar, în mandatul meu, nu al lui Simion, exista riscul să fie și ăsta, având în vedere că afirmația a făcut-o în turul doi!

Deci dom președinte, măriți TVA-ul, că le-am demonstrat eu la oameni fără prea multe integrale și diferențiale cum ați făcut cu problema aia a lui CTP, că n-ați mințit când ați scris acea afirmație pe hârtie!

Hai gata, de mîine la treabă, că acum avem premier!

A și încă ceva, foarte important!

Vedeți că de speciali tot tre să scăpați că oamenii sunt foarte revoltați că ăia intră într-o altă categorie de bugetari, deci nu vorbim de tensiunea dintre antreprenori și bugetari la modul general de susținere austerității!

Dacă faceți referendum, garantat toată țara, mai puțin specialii, vor vota pentru:

“jos favorurile specialilor și pensiile speciale!”

Va seca puțul cu banii

Va seca puțul cu banii 

Așa că: “JOS SPECIALII”

Găurile date de penali

Ce se scurg spre speciali,

Astupați-le odată, băi

Nu mai stăm ca niște oi!

Rareș Bogdan negociind printre mici și manele

 

Rareș Bogdan

Vă amintiți de protestele din iarnă de la Afumați

Când Rareș Bogdan în dialog cu mine vrăjea că fermierii îs ai săi  frați 

Aș vreau acum ca să priviți și din următorul film s-aflați 

Cum luptă el pe la Bruxelles pentru noi toți, de-o să vă enervați!

Dar mai întâi să-l ascultăm cum atunci ne vrăjea 

Și apoi vedeți pe la Bruxelles cum cică pentru popor negocia!

Cine sunt votanții lui George Simion

 

Am discutat cu multă lume în ultimele zile și am citit multe reacții la postările mele și încerc să-i înțeleg pe votanții lui Simion!

Unii sunt de înțeles și o să le transmit un mesaj logic și rațional 

Alții nu sunt de înțeles, dar e de înțeles situația lor și acum să facem o clasificare după convingerile fiecărora:

1. Cei care cred că Simion va face treabă crezând orbește în promisiunile mincinoase ale acestuia. Sunt fascinați de Simion și atât. Nu ai multe pretenții de la ei, nu știu să se exprime, nu știu ce vor, cred că răul ESTE Soroș, cred în conspirații, sunt foarte agresivi în comentarii și probabil dacă ai fi în fața lor ți-ar tragi și un pumn în față. Eee, ăștia nu sunt de înțeles, însă Daaaa, situația în care sunt, ESTE una de înțeles pentru că au ajuns așa din cauză că nu s-a investit în învățământ, că banii s-au furat sau au fost dirijați la speciali și la castele privilegiate.
2. Cei care au interese ulterioare victoriei lui Simion, adică ticăloșii care speră că se schimbă unele buzunare în care curge robinetul cu alte buzunare. Și 👇
3. Asta este categoria asupra căreia vreau să mă limitez mai mult, pentru că sunt oameni ce par mai echilibrați, mai realiști, dar speriați de războiul din Ucraina. În general aceștia afirmă că: “Da bă Adeline, vedem și noi că Simion are profilul psihologic al derbedeului, golanului, șmecherului, dar cică ăsta nu ne-ar scoate totuși din NATO și UE, c-ar fi împotriva războiului, că Nicușor a declarat că susține Ucraina dacă Europa cere! Atât le spun: sunt două variante:  I. Ori rămânem în UE și NATO și respectăm ce decide Bruxelles-ul și asta o facem indiferent cu ce președinte avem, fie ca e unul cu capul pe umeri, fie ca e altul cu care nu mai faci nimic la toate capitolele celelalte, sau II. ieșim din UE și din NATO și ne asumăm riscul de a fi sub control rusesc direct sau indirect. Dacă ieșim din NATO și din UE suntem mâncați și economic și politic iar dacă rămânem Simion nu încheie războiul din Ucraina! Poate doar să bage contre fără să influențeze în niciun fel războiul însă România va pierde foarte mulți bani iar pe noi asta asta ne afectează!     
4. Acum să analizăm: Pe ce spune Nicușor te poți baza și trebuie apreciată sinceritatea, că știi!   Pe Simion nu te poți baza că este un mincinos fără scrupule care este în stare să mintă orice pare credibil să ajungă la Cotroceni. Așa că Simion dacă ar fi președinte are două opțiuni:
5. să nu ne scoată din NATO și din UE și atunci minte când spune că e împotriva războiului că nu are cum și 
6.  să ne scoată din UE sau NATO și atunci nu minte că spune că e împotriva războiului dar ăsta este scenariul cel mai clar că este omul rușilor
7. Deci în concluzie în varianta în care nu ar vrea nimeni să ne scoată din NATO și din UE, măcar Nicușor Dan spune sincer o realitate, iar ăstălalt, Simion, minte cu nerușinare; în plus mai are și o infinitate de defecte!

Totul sau nimic!

 

Nu am întâlnit la nici un analist comparația celor două variante C.Antonescu cu G.Simion în turul doi versus situația actuală, așadar deși nu sunt analist, v-o prezint așa cum o văd eu:

TOTUL SAU NIMIC!

Dacă ar fi intrat Crin Antonescu în turul doi cu George Simion, presupunând că Crin ar fi câștigat alegerile, variantă de preferat pentru mulți, dar pe care eu o numesc de compromis, Simion s-ar fi antrenat pentru următoarele alegeri de peste cinci ani și ar fi avut șanse mari să le câștige, pentru că eu personal nu am încredere că Crin ar fi făcut altceva mai mult decât predecesorii săi, oricare dintre ei!

Ce s-ar fi întâmplat în acest răstimp?

Votanții lui Simion și-ar fi alimentat mai departe frustrarea și ar fi atras alături și pe alții astfel încât peste cei cinci ani să își sporească mult mai mult șansele de a deveni președintele acestei țări, adică s-ar fi împins răul cu doar 5 ani!

Și acum varianta actuală cu Simion și Nicușor Dan:

Vă spun că dacă Nicușor va fi președinte, George Simion va dispărea de pe scena politică, dacă Nicușor Dan va face ce trebuie să facă un președinte eficient, chiar dacă guvernarea țării vă aparține celorlalți!

Numind oameni corecți profesioniști la parchete, la serviciile secrete + cei trei judecători în vară la CCR, efectele acestor numiri garantat se vor face simțite în societate astfel încât oamenii să aibă încredere maximă peste cinci ani tot în el, dacă va dori să mai candideze.

Dacă nu va dori să mai candideze, măcar vom fi scăpat la acel moment de curentul pseudo-suveranist, oamenii învățând între timp să aleagă rațional, după ce vor fi observat ca raționalul este soluția în orice!

Dacă va ieși G.Simion va fi fost deja târziu să mai vizionați filmul romanesc:

“Drumeț în calea lupilor” inspirat din realitatea interbelică! 

Aia se va întâmpla, dar suficient de bine cosmetizat și actualizat, încât lumea să continue liniștită activitatea de “degetezare” pe rețele…

Tabloul social

Graficianul schițează în imaginea de mai sus o situație destul de des întâlnită în societatea contemporană prin care o categorie socială încearcă să compenseze golul intelectual cu amplitudinea tonalității vocii.

Ea poate fi înlocuită și în spațiul social virtual prin înlocuirea țipetelor cu mesaje care se pot identifica ușor prin multitudinea greșelilor de ortografie și conținutul ridicat de înjurături care diluează ideea transmisă de mesaj, săracă la rându-i!

Privind această schiță se desprinde următoarea concluzie:

Nu merită pierdut timpul cu indivizii care se apropie de imaginea zugrăvită de grafician prin individul desenat în jumătatea stângă a tabloului, dacă interacționați sub o forma sau alta în societate sau în spațiul virtual(Facebook, Tik Tok, Insta, etc)

Aceștia sunt o cauză pierdută pentru țară și sunt consecința și efectul clar al redirecționării banilor de la educație spre buzunarele politicienilor și a castelor de speciali!

Orice polemică cu aceștia reprezintă timp prețios de calitate pierdut!

Pentru a ieși din situația critică în care ne aflăm acum, încercați pe cat posibil să-i mobilizați la vot pe cei pe care graficianul nu-i evidențiază în imagine și anume pe cei apatici social, care nu conștientizează pericolul prin care țara va trece pe 18 mai, dar care au un minim de cultură generală, îi știți că au fost peste nivelul mediu prin școli, i-ați observat ca au un minim de gândire rațională la serviciu sau în societate în ocaziile în care ați interacționat cu aceștia!

Succes! 

Identitate națională

 Copiem America fără discernământ, pentru locul ei în lume datorat absorbției valorilor de-a lungul istoriei, dar făcând-o într-un moment când acestea o părăsesc!

Daca nu avem conducatori progresisti, poate avem unii reactionisti!

Astazi am fost invitat pentru o ora la o emisiune informativa despre investitiile catre ar trebui sa fie realizate in zona turistica Ranca.

Emisiune a postului Alege TV despre dezvoltarea domeniului schiabil Ranca si nu numai...

Tara lui Traian

Azi pe prima pagina a ziarelor aparea sub aceleasi titluri aducatoare de raiting de catre cei insetati sa vada "sange" un articol despre nevinovatia comisarului Traian Barbuceanu si asta dupa ce majoritatea acelorasi ziare prezentau fara nicio ezitare in exprimare si redactare certitudinea vinovatiei sale  insotita de mascarada arestarii sale din urma cu cateva luni.

Pentru ca exista multa ignoranta, lipsa de profesionalism, superficialitate, incompetenta in societate, niciodata nu am exclus sa segmentul acesta al magistratilor ar fi ocolit de aceste defecte profesionale dar cu impact social major si am invatat sa fiu permanent rezervat in concluzii si aprecieri dupa receptionarea diverselor informatii primite chiar din surse rezonabil de credibile.

 Iata ca nu mereu tot ce se scrie in rechizitorii este corect, pentru ca sunt si procurori care:

1. sunt rau intentionati

2. sunt patimasi si cu exces de zel

3. nu au timp suficient sa cerceteze si trateaza superficial situatia in graba de a avea activitate intensa

4. sunt slab pregatiti pentru ca dupa ce in scoala s-au numarat printre mediocri odata ajunsi in sistem nu sunt preocupati de actul juridic in sine;

4. nu in ultimul rand gresind isi imagineaza scenarii eronate de la care nu se abat...

Si uite asa ajung sa fie trimisi pe topoganul acuzarii si al proceselor oameni care fie sunt nevinovati, fie incadrati gresit, iar pana sa se faca lumina, unii judecatori judeca mergand adesea pe povestea(rechizitoriu) colegilor procurori.

Dar cati oare pot dovedi contrariul cum a reusit Berbeceanu?

Acolo probabil au fost dovezi clare de abuz care vor deveni probe ce nu pot fi ignorate, adica suntem in situatia de la punctul 1.

Cum ramane insa cu situatiile de la punctele 2-4, caci acelea sunt mai greu de demonstrat, uneori practic imposibil si fie scapa infractori periculosi nedovediti, fie mai grav, platesc oameni nevinovati?!

Nu-ti lua casa! Ia-ti vecini!

Am vazut in revista Capital un articol al lui Claudiu Serban, care mi-a placut;

Controversatul Donald Trump este creditat cu o vorbă pe care o ştiu toţi agenţii imobiliari: Există trei chestiuni de care trebuie ţinut cont în cazul cumpărării unei locuinţe: 1) amplasamentul, 2) amplasamentul şi 3) amplasamentul! Trecând peste evidentul aspect umoristic, butada are o bază extrem de solidă. Ceea ce cumperi nu sunt doar terenul, cărămizile şi mortarul. O investiţie de acest gen are un grad de sofisticare extrem important, românii păcătuind în general printr-un interes mult prea mic faţă de aspectele „soft“ şi închinându-se mai mereu la atotputernicul zeu numit „preţul zonei“. Aceasta este însă o capcană extrem de perfidă, fiindcă valoarea de bază a unei proprietăţi este dată de avantajele şi confortul care derivă din exploatarea ei, la care se adaugă taxa pe ignoranţa cumpărătorului. Or, aceasta din urmă are, încă, în România un nivel extrem de ridicat.
Să ne imaginăm un bloc de locuinţe în care există două apartamente identice ca suprafaţă şi utilităţi. Unul - cel locuit, să spunem, de Vasile - are ferestrele către un parc, fără vecini cu priviri iscoditoare, cu un tei bătrân chiar în faţa balconului. Celălalt - unde să zicem că stă Gheorghe - dă spre o stradă intens circulată şi spre blocul de vizavi, unde un „domn“ cu brăţară de aur pe mână şi lanţ la gât obişnuieşte să se relaxeze zilnic pe muzica lui Florin Salam. (Se ştie deja că genul acesta de muzică trebuie savurată cu volumul la maximum şi geamurile larg deschise, altfel nu are farmec.)

Aţi plăti acelaşi preţ pe cele două apartamente? Aceeaşi zonă, acelaşi bloc, aceleaşi ţevi la subsol, aceeaşi suprafaţă utilă. Şi totuşi, oare nu există o explicaţie simplă pentru faptul că Vasile este tot timpul zâmbitor şi relaxat, în timp ce Gheorghe pare mereu obosit şi irascibil? Realitatea este ca preţul de referinţă al unei locuinţe are doar o valoare statistică. Pentru cel ce-şi ia o casă ca s-o locuiască, există criterii de evaluare mult mai complexe. La ce bun să ai un apartament nou cu suprafeţe vitrate mari dacă la câţiva metri se află ferestrele vecinilor? De ce să-ţi iei o vilă cu grădină dacă o dată pe săptămâna refulează canalizarea? Ce folos are un penthouse luxos cu terasă şi piscină dacă vântul îţi aduce seară de seară un miros infect de la fabrica din apropiere?

Un vechi proverb turcesc (dacă-mi aduc bine aminte) spune: „Nu-ţi lua casa! Ia-ţi vecini!“ Aşa că amatorii de imobiliare au un nou reper în evaluarea tendinţei pe piaţă. Unul mai sănătos şi mai solid decât preţul construcţiei şi al terenului. Propriul stil de viaţă şi cel al oamenilor pe care-i admiră. A locui înconjurat de cei cu care-ţi face plăcere să te întâlneşti merită toţi banii.

Intradevar, candva, in urma cu vreo 10 ani, si eu am fost in situatia proprietarului imobiluilui in care locuieste si am fost nevoit sa ma mut si desigur sa vand din cauza unui astfel de vecin care-i teroriza pe toi din jur;
Daca stam cu chirie, ma mutam de-a doua zi, insa dupa ce am cumparat ignorand acel proverb turcesc :) m-am tot amagit cu speranta ca lucrurile se schimba, dar degeaba;
Acum locuiesc de cativa ani cu chirie si sunt multumit de vecini, de zona, de tot; Si probabil ca voi opta mult timp de acum incolo pe sistemul asta care-mi confera o siguranta si un conform maxim;
Daca apare vreunul din dezavantajele de mai sus, mi-am luat bagajele a doua zi si am plecat, fara sa fiu nevoit sa vand, sa platesc taxele la agentii, la notari sau cu legislatia actuala sa mai ajung si platitor de tva ca vandui dupa un an sau doi de la achizitie :)

O cumpana...oferta de la Arcticat!

Ce inseamna o cumpana?

Probabil ca fiecare dintre noi am trecut prin asa ceva;
la unii a fost mai mica, la unii mai mare iar la altii din nefericire prea mare...

Desi inca pastrez proaspete urmele unui astfel de eveniment, incerc sa derulez filmul acestui episod din viata mea consumat in urma cu cateva zile;

si cum la fel ca-n majoritatea filmelor de aventura, aventura incepe cu un telefon, la fel s-a intamplat si de data asta! de ce ar fi altfel decat in filme...?!
Cum spuneam, suna telefonul! :)
Eram in dupa amiza zilei de Sambata 04.06 si niste amici ma invita la o plimbare offroad cu ATV-urile pe munti!
ori cum eu eram pe punctul sa fac putina miscare la sala de fitnes a pensiunii, am decis sa fac o altfel de miscare, combinata si cu distractie;
si a inceput distractia, ca doar acolo plecasem...!
Eram cu 5 ATV-uri, doi dintre participanti cu prietenele, care dupa chibiteala pe care o faceau si constinciozitatea cu care filmau si fotografiau din toate pozitiile si din toate rapele si vaile, am apreciat eu ca aveau vechime in "reportaje de investigatie" de genul asta, comparabila poate doar cu activitatea lui Adelin Petrisor;
Si ne-am plimbat pe munti, am ajuns si pe Varful Papusa, unde ajunsesem pe jos intr-o noapte de iarna cu un an inainte!
popasul facut acolo sus doar ce ne-a deschis apetitul, asa ca am continuat apoi prin padure pana la intersectia cu drumul spre pestera;
acolo cand ajunseram, demontaram legile fizicii demonstrand ca nu doar magnetul atrage fierul ci si lemnul!
cum? simplu!
niste brazi cazuti peste o rapa ne atrasera de la drumul principal, prin drum principal intelegandu-se acel traseu pe unde merg doar tractoarele si camionele forestiere!
revenind la rapa , trebuie sa recunoastem ca rapa in sine nu era atragatoare fara acei brazi cazuti de-a doua acesteia...
asa ca trecuram la treaba!
a descrie cum ajunseram la brazii "atractivi" trecand peste alti copaci cazuti pe pamant, risc sa para plictisitos; asa ca ne mutam cu campul luptei direct in fata brazilor "atractivi"
aici incepe partea I a aventurii:
pentru inceput ne incapatanaram sa ne folosim de arsenalul din dotare, adica un ferestrau de mana lung de 20cm si trecuram la lupta corp la corp; si ne luptaram! doua ore cu fel de fel de parghii, confectionate din tot ce ne cadea la mana!
o ora se cam pierdu cu planul, ca doar eram 7 si mai aveam si 2 fete cu noi care mai mult erau cu incurajatul, nu cu descurcatul! si v-ati prins ca nu ne incurajau s-o lasam balta sau sa ne intoarcem...!
doar pe doi dintre ei ai cam luase frica, unul ca avea un atv tunat pana la vreo 12.000euro si numai ca nu-l lua in brate cand mai scapa pe cateun sant facut de ape si altul care se molipsise probabil de la el :)
eu eram mediator, cu usoare tendinte de bastinas, nascut si copilarit in zona! :))

pana la urma ajunseram la o concluzie: ne trebuie un troliu de partea cealalta care sa traga brazii miscati destul de mult in cele doua ore... vreo 30 cm :)
ori cum troliu nu avea decat tipul la bibeloul ala de 12.000euro si desigur subsemnatul, ma oferi eu!
acum alta problema!
trebuia sa ajung acolo ocolind campul luptei! adica sa atacam dusmanul prin invaluire :))
dar ca sa ajung acolo, trebuia sa cobor o panta care avea o portiune aproape verticala!
in timp ce toata lumea facea la planuri cum ca sa se agatate toti ceilalti cu mainele de spatele ATV-ului ca sa nu se rastoarne, cum ca sa ne legam cu un cablu de alt copac, prinsei un moment de neatentie al lor si o luai direct pe perete in jos si lasai ATV-ul sa curga la vale, ca da fapt aici e tot secretul;
daca dai frau liber temei si franezi, atunci se intampla nenorocirea;

si iata-ma dincolo de campul luptei!
cale de intoarcere, nu mai era! cel putin pentru mine ...!
desigur ca ma asteptam la glumele care-au urmat:
-ba Adeline, sa fi sanatos, noi ne intoarcem! PA!
-sa fiti si voi sanatosi! plec singur pe rapa in jos! zisei eu;
sa va uitati pe Discovery la serialul ala " I shouldn't be alive" ca poate ma vedeti!
Ce sa mai, pana la urma am tras cu troliu toti copacii si intr-o jumate de ora se putea turna asfalt pe unde lucrasem noi;
am tot coborat pe rapa, am trecut peste niste parauri repezi de munte, si tot asa pana cand odata cu seara ajunseram in raul Ungureanu la vreo 10 km de Curmatura Otetului;
Faptul ca ajunseram la soseaua asfaltata nu inseamna ca s-a terminat cu aventura...
ehei! cum conduceam eu asa in coloana cu vreo 50km/h pe soseaua asfaltata conducand un autovehicule inmatriculat si omologat sa circule si pe drumri publice nu doar offroad, achizitionat de nou si inca in garantie cu reviziile facute la zi, ma trezersc cu el cum ca din senin i-se blocheaza rotile din fata;
in fractiunea de secunda urmatoare m-am simtit aruncat prin aer si avand inspiratia sa ma ridic in picioare, am catapultat pe caldaram in pozitia intinsa;
acest lucru mi-a salvat viata, altminteri putand sa cad direct in cap in urma rotatiei in jurul axei principale a rotilor; odata culcat pe caldaram in pozitia intins pe burta, aceleasi forte care m-au propulsat, au actionat si asupra ATV-ului de 300kg arancandu-l in aer peste mine, mai exact peste zona lombara;
aici am avut iar noroc la ghinion deoarece pe portbagajul metalic din spatele ATV-ului se afla un rucsac plin cu haine de schimb si pozitia mea era intinsa si nu ghemuita.
La un inventar succind facut la cateva ore in urgenta, am constatat ca imi trebie vreo 3 fire in barba, o radiografie la cotul drept, una la deget si una la coloana vertebrara;
spre surprinderea mea, care simtisem puterea izbituirii si care dupa impact ma asteptam la ce putea fi mai grav, am aflat ca niciun os nu e rupt;
cu toate astea pe langa trauma fizica am ramas cu o mare sperietura!
am simtit totusi un sentiment de revolta si dezamagire fata de fiarele astea si pot spune ca am capatat o teama, iar sentimentul de siguranta ca am achizitionat un ATV marca Arcticat, o marca americana de renume si un produs original scade simtitor.
Amuzant dar si enervant este faptul ca in zilele urmatoare ca si la spital cand am ajuns in seara aceea, cand pomeneam fraza: "am cazut cu ATV-ul", pana sa ternmin ce aveam de spus, aproape toti schitau un gest de genul:
HA, ia uite si teribilistul asta!
Pana la final intelegeau ca fenomenul este asemanator cu situatia in care cineva cumpara un Mercedes nou si la cateva saptamani i-se blocheaza directia in mers si intra in copac...!
Pana a se face o expertiza tehnica si care sa constate ce s-a intamplat efectiv in sistemul de transmisie al autovehiculului, ramane spaima combinata cu bucuria ca am scapt cu bine!
Dupa acest eveniment mi-am amintit de filmul: "Salariul groazei"!

scoala de Schumacher pe aleile Palatului Copiilor din Craiova

Azi in curtea Palatului Copiilor din Craiova, cand il duceam pe fiul meu la sah, am vazut cum printre alte activitati de dupa programul scolar, exista si una prin care unii copii sunt invatati sa conduca niste carturi printre alti colegi de-ai lor, acestia din urma pe post de jaloane, caci alt acces nu exista spre cele doua corpuri ale unitatii, ai celor pasionati de pictura, sculptura, dansuri, sah, s.a.)

Cand i-am spus instructorului ca de fapt nu formeaza niste copii care sa devina Schumacher, ci niste teribilisti care ca maine o sa-i vezi la curse ilegale prin oras, iar in cateo pauza de "raliu" laudandu-se "pai cand aveam io vreo un'spe ani, mergeam cu 60 la ora prin curtea scolii printre masini parcate si printre altii d'ai nostri care se holbau, unii chiar sperand sa ajunga ciumegi ca noi...
pai can' treceam pe langa cateun fraier din asta, sarea ala doi metri incolo...ha, ha, ha!"
sa vedeti ce raspuns mi-a dat acesta: "am eu grija, mata sa ai grija de copil cand vi aici si intri in curtea scolii" la care dupa ce i-am replicat: "pai daca eu voi fi fost deja pe jos, ca a scapat ala cartul in mine...?!" mi-a raspuns ca: "e problema lui"

Desigur ca am plecat...cu amaraciunea de a constata inconstienta unui instructor dar si a faptului ca niciun parinte nu a luat pozitie, ca si cand ceea ce se intampla ar fi fost ceva normal!

http://www.youtube.com/watch?v=mB4aTJ-woQ0

Oare chiar trebuie sa fie ranit sau nenorocit un copil, pt ca legea sa se aplice in tara asta?!

Aventuri fara neveste cu... Papusa

Se-ntampla in iarna anului 2010 la sfarsitul lui Ianuarie,

exact acum un an,
in cea mai inalta asezare din Romania, adica la Ranca;

afara, pe cerul senin luminat de luna plina se oglindeau stelele;

intr-un astfel de cadru in mijlocul iernii temperatura coboara destul de usor spre -20 grade, mai ales la 1600m altitudine in creierul muntilor.

Inauntru, in restaurantul pensiunii petrecerea era in toi;

ma aflam in mijlocul grupului de la Mehedinti si prin muzica impuneam ritmul distractiei si dansului ce storcea si ultimele rezerve de energie din corp, intr-un mod atat de placut cum numai anumite sporturi reusesc s-o faca... :)

Suna telefonul!

ati vazut in filme ce se intampla cand suna telefonul?

se termina cu... distractia ce promitea sa inceapa:)

fie o cheama pe ea la spital daca aceasta e medic, fie s-a produs o crima daca el este politist, s. a. m. d. ; clar, unul dintre ei trebuie sa plece; deci se incheie cu... totul:)

Raspund!

Alo!

-Daca vin din Novaci la tine, mergem pe jos pana pe Papusa si inapoi!

-Esti nebun! Am cabana plina de turisti!

- Ia-i si pe ei!

- Gata, sa vad cati vor! Tu da-i drumul spre noi!

"Cei patru apostoli au fost trei, Luca si Matei"

Cam asa s-a intamplat; dupa ce se inscrisesera vreo 3-4, a mai ramas doar unul, dar exact de el aveam nevoie, caci era chiar cantaretul de muzica populara Ionut Tudorescu din Baia de Arama si o cantare la inaltime era ce ne doream cel mai mult;

Cand sa iesim pe usa, stop!

Nevasta-sa: "ba nebunule, pai tu un'te duci in miezul noptii, in miezul iernii, pe gerul asta?! esti nemancat de lupi prin munti?!"

dar a ramas tot ca noi, caci printre negociatori am fost si eu doar!

"pai se punea ea cu bulzestii!" vorba lui Marin Preda;

am luat pusca si...la picior!

am atacat versantul sudic al muntelui;

zapada de peste 1 metru inghetata scartia in linistea noptii iar Luna plina sticlea prin fiecare fulg ramas incremenit la suprafata; in departare crestele muntilor mareti conturau partea periferica a picturii; am admirat o perioada tabloul in mijlocul caruia eram noi, dand viata peisajului cu natura moarta;

cat timp atacaram baza muntelui cu un entuziasm si o hotarare innascuta nici nu simtiram greul, dar din vorba-n vorba ajunseram spre varf de dintr-o data se facu liniste totala; fiecare era concentrat nu doar sa inainteze, cat mai ales sa nu o ia inapoi ca "buceagul" ca asta era cel mai periculos; la panta care se accentua aproape de varful muntelui, daca scapai... pai pana jos nu te mai opreai, decat poate daca antrenai si vreo avalansa cu tine...

suna telefonul! al meu nu era! probabil cineva de la cabana era ingrijorat! nu se risca nimeni sa raspunda!

in sfarsit ajunseram sus!

eram incalziti de efort! sentimentul este unic! incerci sa cuprinzi totul cu privirea si-ti doresti sa imbratisezi toti muntii;

o voce ca a lui Ionut in creierul muntilor in linistea noptii este altfel decat pe scena; ce melodii frumoase ne-a mai cantat! doar pentru noi... si pentru muntii care erau cei mai cuminti spectatori, neclintiti, mareti, aceiasi de mii de ani.

cate melodii or mai fi ascultat si cate or mai fi vazut ei... mai ales vara cand la campie te topesti de caldura!

am cantat, am ras, am respirat, am savurat si apoi am plecat!

La intoarcere am ales alt traseu mult mai lin, cel de pe versantul nordic ajungand in partea opusa coborand astfel pana la drum;

apoi pe acesta inapoi spre statiune;

la jumatea drumului, fie din cadenta pasilor pe zapada, fie din rezonanta vocilor noastre, fie din altceva am auzit deodata un zgomot puternic;

intr-o fractiune de secunda am realizat ce ar putea fi si sentimentul este unul destul de puternic, mai ales ca in partea dreapta a drumului era o prapastie mare, iar avalansele cand se pornesc se stie ca matura totul in cale;

fenomenul era de neasteptat la temperaturi atat de scazute; oricum avalansa a fost una mica, pornita de undeva de la jumatea versantului in jos la cativa metri in fata noastra;

era clar! o invinsesem fara sa ne luptam cu ea!

ne-am bucurat de aceasta experienta unica in viata, intalnirea cu o avalansa din care doar zapada a iesit sifonata... la propriu;

toata expeditia a fost o placere!

sa va mai spun ca la cabana cand am ajuns aproape toata lumea era la somn si doar cei cativa mai intarziati incercau sa mascheze lipsa mea... :)

am avut eu grija ca a doua zi sa-i fac pe majoritatea fricosilor sa regrete ratarea aventurii cu... frumoasa Papusa (e).

Oare cum ar fi fost totusi sa fi vrut toti sa mearga pe Varful Papusa in noaptea aceea... ?!

offroad de tip ultra all-inclusiv

In weekendul acesta, care tocmai trecu, am cunoscut o familie de tineri grozavi, din Constanta, Sorin si Ana-Maria Paun.
De ce sunt grozavi?
Pentru ca stiu sa traiasca viata la maxim, iar o viata traita la maxim nu este ocolita de grozavii, adica acele intamplari care sunt de fapt sarea si piperul vietii;
Vineri seara ne-am cunoscut si imprietenit la cabana; I-am ascultat la cina cat de frumos ne povesteau despre localitatea Vadu, unde locuiesc, un adevarat colt de rai despre care stiam deja cate ceva de pe forumurile de impresii(www.amfostacolo.ro)
Sambata am ratat plecarea cu masina lor "de picnic" un Opel Frontera, care a reusit sa ma impresioneze in cele din urma cat de offroad poate fi, atunci cand nu vrei sa mergi la picnic; dar ca sa nu intru in argue cu impatimitii expeditiilor offroad, trebuie sa recunoastem ca un Opel Frontera are totusi nevoie si de un sofer bun; poate ca si asta este motivul pentru care Opelul lui Sorin mi s-a parut foarte bun...:)
Si daca eu nu am putut sa mai merg, nici smiorcaiala lui Andu nu m-a impresionat sa-l las sa mearga cu cei doi; a ramas stabilit ca mergem Duminica toti sa testam performantele masini sau maiestria de sofer offroad a lui Sorin daca pe cea de sofer(ofiter) de nava nu am cunoscut-o niciodata...

Si uite asa se facu amiaza, se facu seara, se facu chiar si noapte si Sorin al meu cu nevasta nu mai aparu! eu inteleg faptul ca in orice barbat exista cateodata o dorinta mai mica sau mai mare sa se piarda cateva momente de nevasta, dar el nu a venit nici cu nevasta, nici fara nevasta si nici macar cu alta nevasta...:) in plus o nevasta ca Ana Maria este un adevarat partener de expeditie pe care ti-l doresti alaturi...

Daca Sorin al meu nu aparea, v-ati prins ca altcineva trebuia sa apara; si au aparut...Carlos si Emil de la Salvamomt din Ranca niste baieti cumsecade si mai ales pasionati de ceea ce faceau; si a mai aparut Doamne si un sectorist care in lipsa dotarii tehnice(cu loganul breck vanezi vitezomanii ce prezinta un real pericol cand se deplaseaza cu 60-70km/ora prin localitate, nu poti sa cauti contribuabilii pe munte) mai mult stresa personalul de la cabana cu intrebari si procese verbale; problema este ca de dimineata au aparut forte proaspete din Novaci de la politie... un Nisan Navara pe care cand l-am vazut nu doar ca m-am bucurat ca mergem la cautari, dar m-am si excitat gandidu-ma la ce actiune off road o sa particip cu masina politiei;

Distractia s-a terminat repede...fara sa inceapa... caci dupa ce ne imbarcaram, aflai de la baieti ca seful nu-i lasa sa se deplaseze cu jipanul politiei din dotare decat pe soseaua asfaltata; si uite asa dupa ce le explicai eu cam pe ce carari isi dorea Sorin al meu sa merga, el fiind obinuit cu adrenalina in acele calatorii de mii de km si valuri pe ocean de zeci de metri, concluzionara dumnealor asa:"lasa-ne ba Adeline in pace, astia sunt gonghisti! ei stiu sa innoate nu sa mearga pe munte!" si mai departe ne plimbaram pe la Obarsia Lotrului, facura baietii un brat de procese verbale, ne mai intalniram cu baietii de la Salvamomt de vreo doua ori pe munte cand cararile intersercatu Transalpina, aflaram ca ajunsesera si vreo 2-3 masini de jandarmi in parcarea de la Valea Mariei si toata politia de la judet, de nu erau masini de turisti cate masini de jandarmi si politie parcasera, elicopterul era pe drumul spre munte la intrecere cu televiziunea, asa ca ne hotararam si noi s-o luam usor spre cabana cu faimosul jipan care nici macar nu cuplase fata, daramite greul, pentru o noua organizare de atac;
dar cum intram noi usor in raza de semnal gsm, suna Rodica!
v-ati prins, eroii ajunsesera intregi si nevatamati dupa vreo 3-4 ore de mers pe jos, ca Frontera din cea mai de offroad masina de teren ajunsese cea mai luxoasa si sigura camera de cazare peste noapte, fixata(suspendata de fapt) destul de bine in terenul bun de fundare al muntelui!
Desi pentru mine cea mai tare faza dupa ce i-am vazut pe eroi ca sunt bine abia acum incepea prin actiunea de recuperare a Fronterei, sa vedeti care a fost faza care i-a placut cel mai mult lui Sorin:
"Ba fratilor" povestea el, "cand a ajuns Adelin in parcare si certau la noi politia pe deoparte si familia pe de alta, el s-a bucurat cel mai mult si m-a luat de gat si m-a felicitat si a strigat la toata lumea: bai gata, sunt prietenii mei! din clipa aia au tacut toti si s-a facut liniste"


Mai departe ce-a urmat, las imaginile sa vorbeasca!