Dragii mei pescarusi,

     Orice semn, orice gand, orice faceti ca sa ma sustineti, ma determina si mai mult sa lupt sa ne reintalnim cat mai repede.Orice informatie de afara si orice sfat, mai ales in felul in care mi l-a facut sotia mea impreuna cu voi toti cei care mi-ati scris, imi dau cu adevarat sens vietii in acest loc unde timpul parca s-a oprit de tot.
     Citesc, gandesc, incerc sa ma odihnesc si meditez foarte mult.
Zilele astea mi-au izvorat din suflet cateva versuri care concorda cu ceea ce am simtit si pe care vi-le dedic:

" Un vas pluteste calm pe mare
   Nu-i dintre cele ce strabat oceane,
   Iar de statornicul tarm aproape
   Echipajul nu-l lasa ca sa se-ndeparte.

   Sunt oameni care iubesc marea
   Totodata tarmul este viata lor,
   Nu agreeaza nicicum departarea
   Dar oare marea doreste la fel?

   O zi, un val schimba totul
   Si vasul in larg el il poarta,
   Un marinar si tot echipajul,
   Sunt prinsi captivi in cea soarta.

   In cala ei gandesc si se roaga
   Ca vasul s-aduca spre tarm,
   Un pescarus din cand in cand se aseaza
   Pe cel vas; Dar ce-aduce cu el?

   Orice pescarusul in plisc ar aduce
   E semnul cel mult dorit
   De marinar, cand gandu-i se tot duce
   Spre tarmul indepartat si-nsorit.

   Cat de departe este cel tarm
   Cand vad pescarusii in zbor?
   Nu poate fi prea departe...!
   Nu pot decat sa ma rog si sa dorm! "

Cititi-le fiecare si nu va ingrijorati ca momentele astea ma deprima; doar m-ajuta sa-mi gasesc linistea in interiorul meu.

Va iubesc pe toti,
Adelin
18 noiembrie 2012