Sinusoida vietii,

Adesea-n ochii tai privind, vedeam speranta
Si parca tot mai des ma invatai ce-i toleranta,
Rasfatul responsabil cu drag tu ni-l oferi
Iar inima ta mare in piept iti bate pentru noi.

Atenta la detalii, increzatoare-n tine si-n iubirea mea,
Eu te simteam mereu alaturi, chiar si in lipsa ta.
Nu agream sa plec prea des de langa tine,
Un rasfatat facut-ai tu, incet-incet din mine.

Cand cursul vietii noastre se schimba dintr-o data
M-asez, ma reculeg, iar gandurile-mi zboara-n data
La vremea cand cu greul mereu ma-mbratisam,
Iar verbul "nu se poate" nici nu il cunosteam.

Dar ce-am aflat acum cand iata sunt departe?
Ca gandu-mi zboara-ntr-una si inima mea bate,
Ca viata o traim adesesea nu doar pentru noi,
Cand simt iubirea voastra visez mereu la voi.

Nefericit cel ce degeaba se plimba-n libertate
Orbecaind prin ceata-ntunecata, o viata-ntreaga-n noapte
Nefericitul este prizonierul sau si-al iadului
Iar libertatea-i e iluzia din ochii lui si-ai semenilor sai.

Mai fericit e cel ce-a cunoscut in viata sa durerea,
Si-atunci cand i-a fost greu, a cunoscut iubirea.
Sinusoida vietii, cand il coboara il intareste,
El este cel iubit de toti, el simte ca traieste.

Iubita mea ce suferi gandind mereu la mine.
Tu sa te bucuri draga, caci nu sunt multi ca tine!
N-as renunta vreodata durerea inzecita
De costul sau ar fi iubirea mea unica!



                                                             Sotiei mele,
                                                             19.12.2012