O lume paralela

Of, zile diferite-ntre voi ce toate aveati in comun
Cand stres, cand rutina, cand toate-mpreuna pe-un drum!
Cateodata simteam nu doar  eu ca vieti-i lipseste ceva
Insa adesea aveam starea dorita, aveam linistea.

Si vine o zi cand legile fizicii parca-ntr-o clipa se schimba
Nu-mi mai simt echilibrul de parca as merge pe-o sarma,
Cand iata ca totul in jurul meu se transforma deodata
Si cad intr-o lume total paralela, una teleportata.

O lume diferita si-ascunsa intr-un spatiu mutilat si mic
Unde timpul il simt cum se scurge prin mine spre infinit,
Ce n-are nimic in comun cu cea din care-am venit
Decat miseii cu smintitii scapati, ce Tepes nu i-a intalnit...

O lume abstracta ghidata de propriile ei ecuatii
Un cadru bizar care naste dureroase trairi si senzatii
Sunt sentimente traite din plin in lumea asta aparte,
Impinse la maxim pe-o scara intre venire si moarte.

Speranta cu teama, curaj dezarmat, adevar si minciuna
Respect si mahnire, durere-n tacere, iubire si ura sau mila
Sunt doar o parte din cele ce pot fi usor amintite,
Dar cati oare-ar mai vrea sa le simta, odata-ntalnite?!

Toti fugit-au de ele, caci toate izvorasc din durere
Conteaza ca par ca o provocare, ca ele pot aduce putere?
Oh da, conteaza! iar costul lor nedorit si-nzecit,
Ma readuce altfel in lumea mea, din care-am venit.

Zburat-am adesea intre cele doua lumi paralele
Cu gandul, in cea stoica izolare si-n multa tacere,
Vazuta-mi trecutul adesea-n secvente, ca fulgere-n noapte,
Imi vreau inapoi viitorul sa-l traiesc cu alta intensitate!

                                                                    08.01.2013

Intensitatea trairilor

Cand totul a-nceput o emoţie-n adanc am simţit
Credeam cu tărie ca-n curand se va fi ispravit
Degeaba spus-am ce-a fost, ca n-a mai contat
Si-ncetul cu-ncetul o teama in suflet s-a infiripat.

Cand auzit-am cum poate-acuza cel de jos
El care se crede mai sus decat Cel de Sus,
Un sentiment de frica mi-apare deodat
Speranta imi scade firav, in'nabusirea unui oftat.

Si-nserile lungi cand astept sa vin-o minune
Ma vad ratacit si simt disperarea cum vine,
Nu vad inainte decat un zid, intuneric cu ceata.
Cazut intr-o grota, pe-o insula pustie de gheata.

Si-n mijlocul ei izolat si făr'de lumina
Nu las nicidecum disperarea sa vina,
La deznădejde refuz cu tărie sa ma gandesc
Ca-mi poate fi dat vreodata sa pot s-o traiesc.

O randunica obosita coboara zglobie in cea grota
Deschide tremurand pliscul si lasa sa cada o notă,
Nu e salvarea mea din grota rece si-ntunecată
Ci evadarea din mine spre cum voi fi altadată.

    In primele 4 strofe am vrut sa evidentiez in vers succesiunea intensitatii trairilor prin care poate trece un om in situatii catastrofice, unice sau pentru unii chiar ultimele din viata: emotie, teama, frica, disperare, deznadejde.
    Desigur ca situatia mea nu le-a atins pe ultimele 2, ceea ce se desprinde si din poezie.
    Apoi, dupa primele patru strofe ma intorc din sfera tematicii generale a descrierii evolutiei treptate succesive a unei categorii de trairi nestraina mie, pentru ca in a V-a strofa sa ma limitez scurt, comprimat la sustinerea de care ma bucur din partea celor dragi.

Mama, e doar un schit!

O viata-ntreaga mama tu ti-ai dedicat
Copiiilor si sotului ce dintre vii este plecat.
Cand noi venit-am pe aceasta lume, mult te-ai bucurat
Cand sotul ti-a plecat, o rana adanca-n suflet ti-a lasat!

Iar viata pana acum, o lupta toat-a fost,
Familia, gospodaria si parintii, toti un rost,
Un strop de bucurie mereu descopereai
Iar linistea si fericirea adesea chiar le cautai.

Cu grija ta imensa mereu vrei sa-ne-nvalui
Suferi la greu pentru cei dragi, ai vrea tot sa le darui
Si orice suferinta cand soarta lor le-a scos
Durerea ti-e multipla, ai face orice poti.

Dar uneori nu poti, oricat de mult ai vrea
Sa faci sa fie bine, de cei ce-s doar din lumea rea
Speranta nu-ti dispare, te-ntorci in lumea Sa
Continui iar sa lupti, iar arma-i rugaciunea ta.

De te-ai rugat c-acest Craciun sa fiu cu dumneata
Te rog sa intelegi c-asa a fost dorinta Sa
Eu simt acum in toate ca nu sunt parasit
Doar ma gandesc ca-n viata mea, candva statut-am la un schit.

                                                                                 26.12.2012

Iubirea din durere

   Draga mea, ti-am trimis aceste versuri izvorate din suflet, pentru a intelege ca sunt valori inestimabile pe lumea asta ce nu pot fi calcate cu cizma de nimeni; ele exista sau nu; ti se intampla sau nu.

   As dori ca la citirea lor sa te bucuri mult, iar de te vei trezi cu lacrimi in ochi, acestea sa fie de bucurie, si ori de cate ori vei simti ca durerea si dorul te cuprind, citeste-le si vei simti iar bucuria si speranta cum apar din nou, pentru ca tu stii ceea ce conteaza cu adevarat in viata.

                 IUBIREA DIN DURERE

In viata pamanteana ce noua ne-a fost data

Pierdem sau castigam adesea, dar iata ca odata

O cizma cu putere de langa tine m-a zvarlit

Lacrimile te inunda, deodata chipul ti-e umbrit.

Trec zile grele pentru tine, preced cumplite nopti

Ma vrei mereu in preajma si parca numai poti

Speranta-n ochi ti-e pururi, caci sigur nu gresesti

Cand simti si tu iubito ce tare imi lipsesti.

Vin dimineti si seri, una ca alta tot mai friguroasa

Si gandu-ti zboara spre caldura caminului de-acasa

Si chiar de ochii tai nu vad faptura mea alaturi

Tu simti iubita mea, iubirea mea in flacari.

Dar inima-ti vioaie, doar tu stii ce-ti sopteste

In cele clipe grele cand trupul meu lipseste

Te-ntrebi ce e cu tine, ramai incremenita

Suvoi de lacrimi te inunda si plangi ca esti iubita.

Desi ti-e trupul obosit de-atata suferinta

In chin se zvarcoleste si-i plin de cea dorinta,

Ma vrei alaturi iarasi, la sanii tai sa ma apropi

In brate sa ma strangi cu dor, cu totul sa te darui.

Si-adormi incet-incet cu gandul tot la mine

In vis un inger grijuliu se-apropie de tine:

" - Durerea ti-a adus femeie iubirea ce-ai dorit!

Aceasta e iubirea ce-o asteptai de mult? "

02 decembrie 2012

Sinusoida vietii,

Adesea-n ochii tai privind, vedeam speranta
Si parca tot mai des ma invatai ce-i toleranta,
Rasfatul responsabil cu drag tu ni-l oferi
Iar inima ta mare in piept iti bate pentru noi.

Atenta la detalii, increzatoare-n tine si-n iubirea mea,
Eu te simteam mereu alaturi, chiar si in lipsa ta.
Nu agream sa plec prea des de langa tine,
Un rasfatat facut-ai tu, incet-incet din mine.

Cand cursul vietii noastre se schimba dintr-o data
M-asez, ma reculeg, iar gandurile-mi zboara-n data
La vremea cand cu greul mereu ma-mbratisam,
Iar verbul "nu se poate" nici nu il cunosteam.

Dar ce-am aflat acum cand iata sunt departe?
Ca gandu-mi zboara-ntr-una si inima mea bate,
Ca viata o traim adesesea nu doar pentru noi,
Cand simt iubirea voastra visez mereu la voi.

Nefericit cel ce degeaba se plimba-n libertate
Orbecaind prin ceata-ntunecata, o viata-ntreaga-n noapte
Nefericitul este prizonierul sau si-al iadului
Iar libertatea-i e iluzia din ochii lui si-ai semenilor sai.

Mai fericit e cel ce-a cunoscut in viata sa durerea,
Si-atunci cand i-a fost greu, a cunoscut iubirea.
Sinusoida vietii, cand il coboara il intareste,
El este cel iubit de toti, el simte ca traieste.

Iubita mea ce suferi gandind mereu la mine.
Tu sa te bucuri draga, caci nu sunt multi ca tine!
N-as renunta vreodata durerea inzecita
De costul sau ar fi iubirea mea unica!



                                                             Sotiei mele,
                                                             19.12.2012

Fiului meu, de SF. ANDREI

             De sfântul Andrei

De ziua ta frumosul meu Andrei,
Din depărtarea unde sunt, și tu nu vrei
Ca să mai stau și lângă voi să fiu,
Eu îți trimit o poezie-n dar, pân-o să vin:

De ziua ta istețul meu băiat,
Tu să te bucuri, să nu simți că sunt plecat,
Cu frățiorul tău frumos să vă jucați!
Pe mami-n joc cu voi s-o antrenați!

De ziua ta ascultătorul meu fecior,
Te-asigur că îmi este tare dor
De clipele când împreună noi vom sta,
Cu tati și cu mami, te vei bucura.

De ziua ta sensibilul meu fiu,
Eu îți doresc: curaju-n piept păstrează-l viu!
Increde-te in tatăl tău și mama ta cea bună,
Cu frățiorul tău, ajută-te împreună.

Și-ți mai doresc copilul meu de Sf. Andrei,
Să te păzești mereu de cei:
VICLENI, NEMERNICI, MINCINOȘI ȘI RĂI
Căci soarta-ți poate fi schimbată chiar de ei...

                                     25 noiembrie 2012

Dati Cezarului ce-i al Cezarului...!

Cum poate-un acuzator sa fie pacalit
Si din creion sa ma transforme in mare-nvinuit
Se poate intampla doar daca-n cel proces
Un declarant sa aiba un mare interes.

Numai conteaza soarta unui om sau doi
Cand tu miselule senin arunci la noi
Fapte ce fara teama doar voi le-ati savarsit
Si fara scrupule creezi scenariile care ti-au convenit.

Sa pari tot mai credibil atunci cand declarai
O-ntesatura de tine sau de voi creata descriai,
Ai reusit pe-acuzator sa-l faci usor sa creada
Ca esti cooperant si-ajuti ancheta-ntreaga.

Dar cum de orice fapta se face-un vinovat
La concurenta te-ai gandit, ca sa te faci scapat,
Ai reusit sa ma azvarli in-ntunericul departe
Voi vinovati de toate, cu tine-n libertate.

Te-ai intrebat vreodata cum gestul tau murdar
M-arunca intr-un film de Oscar in rolul principal?
Tu personaj malefic si las ce nu ti-ai asumat
Intesatura de care doar tu sau voi ati profitat.

Dar fapta  ce-o arunci cu-asa seninatate
Acuzatorului nu-i pune semne de-ntrebare?!
Prin ceata-i din priviri nu vede ca tu obisnuiai
Cu altii de-i ca tine, aceeasi schema aplicai?

Ma-ntreb cat voi plati eu oare acum
De simplu fapt ca mi-ati iesit in drum?
Nu eu am fost acela ce disperat v-a cautat
Ci voi  creandu-le pe toate, din plin ati profitat!

                                                " Nu conteaza realitatea, conteaza perceptia realitatii "