ceva din ce conteaza

"Nu contează să ai mulţi bani, important este să ai destui." matem. Alexandru Ghe. Radu

miercuri, 27 iulie 2011

Pastravaria de la Valea Mariei

Pastravaria aceasta de la Valea Mariei, nu a insemnat doar o noua atractie pentru turistii ce vor fi sa treaca pe aici, ci a fost inca o ocazie de a observa cam ce pare sa-l atraga pe Andu mai mult si mai mult in viata;
NU am apucat sa scriu nici despre el prea multe pe acest blog, dar constructia acestei pastravarii reprezinta intradevar un episod important in viata lui Andu, nu doar a tuturor celor care suntem acolo;

Daca pentru toti cei de la pensiune evenimentul a prezentat interes prin finalitatea sa, pentru Andu a prezentat interes mai mult executia ei;
Acest baietel m-a uimit cu cat interes si rabdare a urmarit executia acestei lucrari;


Interes exista de obicei la toti copiii cand vad sau fac ceva nou, dar de regula ei se plictisesc repede;
Andu insa NU;
A urmarit cu interes si atentie, asemeni unui diriginte de santier; sau mai bine zis, mai mult decat acesta, caruia interesul i-se mai atrofiaza in timp, ramand doar atentia si asta in masura in care mai ramane…
Si as continua prin a preciza ca lucrarile nu au durat o zi-doua, ci mai mult de o saptamana; si nu doar ca a manifestat interes si atentie, dar a pus mana la munca, ma rog…in limitele puterilor sale;


Intr-una din seri ne-am amuzat tare mult cand ne-am trezit cu el zicand asa:
“Au zis baietii ca maine se apuca de treaba la 7! puneti-mi, va rog, ceasul sa sune sa ma trezesc devreme, sa fiu de dimineata cu ei la lucru!” asta desigur pe un ton de om matur plin de probleme pe cap :)
Exact asa am si facut!
Dar degeaba, ca in loc sa ne trezeasca ceasul la 7 pe toti, ne-a trezit el pe la 6, de am auzit decat o voce suparata langa mine: treci ma la culcare, ca nici cand am plecat la mare nu te-ai sculat asa devreme sau sa n-ai somn!

Si uite asa a avut Andu parte sa vada cum creste o lucrare incet-incet sub ochii sai, iar noi am avut si avem parte sa-l vedem pe el cum creste si…cum creste;

Aceste calitati care ma bucur sa le regasesc in forma asta la acest copil imi amintesc tare mult de o parte din calitatile tatalui meu, despre care voi scrie intr-o buna zi!

luni, 18 iulie 2011

Nu-ti lua casa! Ia-ti vecini!

Am vazut in revista Capital un articol al lui Claudiu Serban, care mi-a placut;

Celebrul şi controversatul Donald Trump este creditat cu o vorbă pe care o ştiu toţi agenţii imobiliari: Există trei chestiuni de care trebuie ţinut cont în cazul cumpărării unei locuinţe: 1) amplasamentul, 2) amplasamentul şi 3) amplasamentul! Trecând peste evidentul aspect umoristic, butada are o bază extrem de solidă. Ceea ce cumperi nu sunt doar terenul, cărămizile şi mortarul. O investiţie de acest gen are un grad de sofisticare extrem important, românii păcătuind în general printr-un interes mult prea mic faţă de aspectele „soft“ şi închinându-se mai mereu la atotputernicul zeu numit „preţul zonei“. Aceasta este însă o capcană extrem de perfidă, fiindcă valoarea de bază a unei proprietăţi este dată de avantajele şi confortul care derivă din exploatarea ei, la care se adaugă taxa pe ignoranţa cumpărătorului. Or, aceasta din urmă are, încă, în România un nivel extrem de ridicat.
Să ne imaginăm un bloc de locuinţe în care există două apartamente identice ca suprafaţă şi utilităţi. Unul - cel locuit, să spunem, de Vasile - are ferestrele către un parc, fără vecini cu priviri iscoditoare, cu un tei bătrân chiar în faţa balconului. Celălalt - unde să zicem că stă Gheorghe - dă spre o stradă intens circulată şi spre blocul de vizavi, unde un „domn“ cu brăţară de aur pe mână şi lanţ la gât obişnuieşte să se relaxeze zilnic pe muzica lui Florin Salam. (Se ştie deja că genul acesta de muzică trebuie savurată cu volumul la maximum şi geamurile larg deschise, altfel nu are farmec.)
Aţi plăti acelaşi preţ pe cele două apartamente? Aceeaşi zonă, acelaşi bloc, aceleaşi ţevi la subsol, aceeaşi suprafaţă utilă. Şi totuşi, oare nu există o explicaţie simplă pentru faptul că Vasile este tot timpul zâmbitor şi relaxat, în timp ce Gheorghe pare mereu obosit şi irascibil? Realitatea este ca preţul de referinţă al unei locuinţe are doar o valoare statistică. Pentru cel ce-şi ia o casă ca s-o locuiască, există criterii de evaluare mult mai complexe. La ce bun să ai un apartament nou cu suprafeţe vitrate mari dacă la câţiva metri se află ferestrele vecinilor? De ce să-ţi iei o vilă cu grădină dacă o dată pe săptămâna refulează canalizarea? Ce folos are un penthouse luxos cu terasă şi piscină dacă vântul îţi aduce seară de seară un miros infect de la fabrica din apropiere?
Un vechi proverb turcesc (dacă-mi aduc bine aminte) spune: „Nu-ţi lua casa! Ia-ţi vecini!“ Aşa că amatorii de imobiliare au un nou reper în evaluarea tendinţei pe piaţă. Unul mai sănătos şi mai solid decât preţul construcţiei şi al terenului. Propriul stil de viaţă şi cel al oamenilor pe care-i admiră. A locui înconjurat de cei cu care-ţi face plăcere să te întâlneşti merită toţi banii.


Intradevar, candva, in urma cu vreo 10 ani, si eu am fost in situatia proprietarului imobiluilui in care locuieste si am fost nevoit sa ma mut si desigur sa vand din cauza unui astfel de vecin care-i teroriza pe toi din jur;
Daca stam cu chirie, ma mutam de-a doua zi, insa dupa ce am cumparat ignorand acel proverb turcesc :) m-am tot amagit cu speranta ca lucrurile se schimba, dar degeaba;
Acum locuiesc de cativa ani cu chirie si sunt multumit de vecini, de zona, de tot; Si probabil ca voi opta mult timp de acum incolo pe sistemul asta care-mi confera o siguranta si un conform maxim;
Daca apare vreunul din dezavantajele de mai sus, mi-am luat bagajele a doua zi si am plecat, fara sa fiu nevoit sa vand, sa platesc taxele la agentii, la notari sau cu legislatia actuala sa mai ajung si platitor de tva ca vandui dupa un an sau doi de la achizitie :)