Pastravaria aceasta de la Valea Mariei, nu a insemnat doar o noua atractie pentru turistii ce vor fi sa treaca pe aici, ci a fost inca o ocazie de a observa cam ce pare sa-l atraga pe Andu mai mult si mai mult in viata;
NU am apucat sa scriu nici despre el prea multe pe acest blog, dar constructia acestei pastravarii reprezinta intradevar un episod important in viata lui Andu, nu doar a tuturor celor care suntem acolo;
Daca pentru toti cei de la pensiune evenimentul a prezentat interes prin finalitatea sa, pentru Andu a prezentat interes mai mult executia ei;
Acest baietel m-a uimit cu cat interes si rabdare a urmarit executia acestei lucrari;
Interes exista de obicei la toti copiii cand vad sau fac ceva nou, dar de regula ei se plictisesc repede;
Andu insa NU;
A urmarit cu interes si atentie, asemeni unui diriginte de santier; sau mai bine zis, mai mult decat acesta, caruia interesul i-se mai atrofiaza in timp, ramand doar atentia si asta in masura in care mai ramane…
Si as continua prin a preciza ca lucrarile nu au durat o zi-doua, ci mai mult de o saptamana; si nu doar ca a manifestat interes si atentie, dar a pus mana la munca, ma rog…in limitele puterilor sale;
Intr-una din seri ne-am amuzat tare mult cand ne-am trezit cu el zicand asa:
“Au zis baietii ca maine se apuca de treaba la 7! puneti-mi, va rog, ceasul sa sune sa ma trezesc devreme, sa fiu de dimineata cu ei la lucru!” asta desigur pe un ton de om matur plin de probleme pe cap :)
Exact asa am si facut!
Dar degeaba, ca in loc sa ne trezeasca ceasul la 7 pe toti, ne-a trezit el pe la 6, de am auzit decat o voce suparata langa mine: treci ma la culcare, ca nici cand am plecat la mare nu te-ai sculat asa devreme sau sa n-ai somn!
Si uite asa a avut Andu parte sa vada cum creste o lucrare incet-incet sub ochii sai, iar noi am avut si avem parte sa-l vedem pe el cum creste si…cum creste;
Aceste calitati care ma bucur sa le regasesc in forma asta la acest copil imi amintesc tare mult de o parte din calitatile tatalui meu, despre care voi scrie intr-o buna zi!
NU am apucat sa scriu nici despre el prea multe pe acest blog, dar constructia acestei pastravarii reprezinta intradevar un episod important in viata lui Andu, nu doar a tuturor celor care suntem acolo;
Daca pentru toti cei de la pensiune evenimentul a prezentat interes prin finalitatea sa, pentru Andu a prezentat interes mai mult executia ei;
Acest baietel m-a uimit cu cat interes si rabdare a urmarit executia acestei lucrari;
Interes exista de obicei la toti copiii cand vad sau fac ceva nou, dar de regula ei se plictisesc repede;
Andu insa NU;
A urmarit cu interes si atentie, asemeni unui diriginte de santier; sau mai bine zis, mai mult decat acesta, caruia interesul i-se mai atrofiaza in timp, ramand doar atentia si asta in masura in care mai ramane…
Si as continua prin a preciza ca lucrarile nu au durat o zi-doua, ci mai mult de o saptamana; si nu doar ca a manifestat interes si atentie, dar a pus mana la munca, ma rog…in limitele puterilor sale;
Intr-una din seri ne-am amuzat tare mult cand ne-am trezit cu el zicand asa:
“Au zis baietii ca maine se apuca de treaba la 7! puneti-mi, va rog, ceasul sa sune sa ma trezesc devreme, sa fiu de dimineata cu ei la lucru!” asta desigur pe un ton de om matur plin de probleme pe cap :)
Exact asa am si facut!
Dar degeaba, ca in loc sa ne trezeasca ceasul la 7 pe toti, ne-a trezit el pe la 6, de am auzit decat o voce suparata langa mine: treci ma la culcare, ca nici cand am plecat la mare nu te-ai sculat asa devreme sau sa n-ai somn!
Si uite asa a avut Andu parte sa vada cum creste o lucrare incet-incet sub ochii sai, iar noi am avut si avem parte sa-l vedem pe el cum creste si…cum creste;
Aceste calitati care ma bucur sa le regasesc in forma asta la acest copil imi amintesc tare mult de o parte din calitatile tatalui meu, despre care voi scrie intr-o buna zi!