Fiului meu, de SF. ANDREI

             De sfântul Andrei

De ziua ta frumosul meu Andrei,
Din depărtarea unde sunt, și tu nu vrei
Ca să mai stau și lângă voi să fiu,
Eu îți trimit o poezie-n dar, pân-o să vin:

De ziua ta istețul meu băiat,
Tu să te bucuri, să nu simți că sunt plecat,
Cu frățiorul tău frumos să vă jucați!
Pe mami-n joc cu voi s-o antrenați!

De ziua ta ascultătorul meu fecior,
Te-asigur că îmi este tare dor
De clipele când împreună noi vom sta,
Cu tati și cu mami, te vei bucura.

De ziua ta sensibilul meu fiu,
Eu îți doresc: curaju-n piept păstrează-l viu!
Increde-te in tatăl tău și mama ta cea bună,
Cu frățiorul tău, ajută-te împreună.

Și-ți mai doresc copilul meu de Sf. Andrei,
Să te păzești mereu de cei:
VICLENI, NEMERNICI, MINCINOȘI ȘI RĂI
Căci soarta-ți poate fi schimbată chiar de ei...

                                     25 noiembrie 2012

Dati Cezarului ce-i al Cezarului...!

Cum poate-un acuzator sa fie pacalit
Si din creion sa ma transforme in mare-nvinuit
Se poate intampla doar daca-n cel proces
Un declarant sa aiba un mare interes.

Numai conteaza soarta unui om sau doi
Cand tu miselule senin arunci la noi
Fapte ce fara teama doar voi le-ati savarsit
Si fara scrupule creezi scenariile care ti-au convenit.

Sa pari tot mai credibil atunci cand declarai
O-ntesatura de tine sau de voi creata descriai,
Ai reusit pe-acuzator sa-l faci usor sa creada
Ca esti cooperant si-ajuti ancheta-ntreaga.

Dar cum de orice fapta se face-un vinovat
La concurenta te-ai gandit, ca sa te faci scapat,
Ai reusit sa ma azvarli in-ntunericul departe
Voi vinovati de toate, cu tine-n libertate.

Te-ai intrebat vreodata cum gestul tau murdar
M-arunca intr-un film de Oscar in rolul principal?
Tu personaj malefic si las ce nu ti-ai asumat
Intesatura de care doar tu sau voi ati profitat.

Dar fapta  ce-o arunci cu-asa seninatate
Acuzatorului nu-i pune semne de-ntrebare?!
Prin ceata-i din priviri nu vede ca tu obisnuiai
Cu altii de-i ca tine, aceeasi schema aplicai?

Ma-ntreb cat voi plati eu oare acum
De simplu fapt ca mi-ati iesit in drum?
Nu eu am fost acela ce disperat v-a cautat
Ci voi  creandu-le pe toate, din plin ati profitat!

                                                " Nu conteaza realitatea, conteaza perceptia realitatii "

Dragii mei pescarusi,

     Orice semn, orice gand, orice faceti ca sa ma sustineti, ma determina si mai mult sa lupt sa ne reintalnim cat mai repede.Orice informatie de afara si orice sfat, mai ales in felul in care mi l-a facut sotia mea impreuna cu voi toti cei care mi-ati scris, imi dau cu adevarat sens vietii in acest loc unde timpul parca s-a oprit de tot.
     Citesc, gandesc, incerc sa ma odihnesc si meditez foarte mult.
Zilele astea mi-au izvorat din suflet cateva versuri care concorda cu ceea ce am simtit si pe care vi-le dedic:

" Un vas pluteste calm pe mare
   Nu-i dintre cele ce strabat oceane,
   Iar de statornicul tarm aproape
   Echipajul nu-l lasa ca sa se-ndeparte.

   Sunt oameni care iubesc marea
   Totodata tarmul este viata lor,
   Nu agreeaza nicicum departarea
   Dar oare marea doreste la fel?

   O zi, un val schimba totul
   Si vasul in larg el il poarta,
   Un marinar si tot echipajul,
   Sunt prinsi captivi in cea soarta.

   In cala ei gandesc si se roaga
   Ca vasul s-aduca spre tarm,
   Un pescarus din cand in cand se aseaza
   Pe cel vas; Dar ce-aduce cu el?

   Orice pescarusul in plisc ar aduce
   E semnul cel mult dorit
   De marinar, cand gandu-i se tot duce
   Spre tarmul indepartat si-nsorit.

   Cat de departe este cel tarm
   Cand vad pescarusii in zbor?
   Nu poate fi prea departe...!
   Nu pot decat sa ma rog si sa dorm! "

Cititi-le fiecare si nu va ingrijorati ca momentele astea ma deprima; doar m-ajuta sa-mi gasesc linistea in interiorul meu.

Va iubesc pe toti,
Adelin
18 noiembrie 2012

DUPA 20 DE ANI...a doua oara!

Astazi am implinit varsta de 40 de ani!
Am primit multe mesaje si urari de la prieteni si rude;
De data asta in locul comentariilor personale simt ca este suficient sa postez pe blog un extras din mesajul aniversar venit de la Florin, un vechi prieten din SUA.

"Cred că 45 e virsta maturității depline fizice si mentale (floarea virstei cum se spune la voi) la bărbații nefumatori si care nu beau alcool (cu excepția vinului roșu) si care au o viața echilibrată. La restul, cred ca e 35 virsta la care deja începe declinul.

Punand avantajul sau dezavantajul genetic la o parte, cred ca dacă reusesti sa stai stress-free, sa exersezi zilnic, cu o dieta alimentara corespunzătoare si cu suplimente top-of-the-line, acest 45 se poate extinde pina la 75, după care începe căderea inevitabila dar pe o panta foarte lină. :)

Cu alte cuvinte, in cazul ăsta clopotul lui Gauss arată foarte aplatizat, cu virful curbei la virsta de 45 de ani. :) Pe cind la restul arată atit de ascuțit încit aduce mai mult a țeapa-lui-Vlad-Țepeș decat a clopot. :)) "

Asadar, ca sa ma exprim si eu matematic, ar cam trebui sa mai fie inca vreo 5 ani pana cand derivata I a functiei ecuatiei vietii sa fie zero :)
Cat despre probabilitate sa apara ceva in acesti 5 ani care sa faca si derivata a II sa fie zero si sa avem punct de inflexiune, este putin probabil...

Invatatoarei mele

A venit 8 Martie!
Aseara Andu mi-a aratat un desen frumos pentru doamna invatatoare;
Era cadoul ce-l pregatise!
Cand am vazut desenul, am simtit ca-i lipseste ceva:

In fiecare floare din acest desen,
un sentiment am vrut sa-nsemn,
mai desenam, ma opream, ma intrebam: "cum e desenul ce-l doresc?"
Iar mana mea pe foaie, incet-incet curgea,
simteam ca va iubesc!

Si ma gandeam ca poate v-am mai suparat,
dar zambetul din ochi adesea imi spunea ca m-ati iertat.
In fiecare zi mi-ati desenat un cadru scolaresc
Si de aceea eu simt
ca va iubesc!

Prin tot ceea ce faceti, ne-nvatati;
E baza noastra si cu drag ne-o dati,
ca verticali in banca si in viata noi sa fim,
de aceea noi cu toti din clasa,
eu simt ca va iubim!

Cand invatam sa schiem?

Nu, nu mi-a pus Evi intrebarea asta! Sa fim seriosi!

Nu-i sta in fire sa abordeze o problema in stilul asta! Nicidecum!

El cand vrea ceva, trece direct la subiect pe un ton destul de hotarat, stil care adesea tot incercam sa-l mai influentam atunci cand ia proportii! Si staruie folosind fel de fel de explicatii si justificari, de am inceput sa-mi fac obicei din a ma simti provocat sa-i tot pun obstacole :)

Si uite asa:

„Tati v'eau mult sa ma dau pe schiu'i“ Hai pe pa'tie acum, te ’og f ’umos!

- Pai si daca mai cazi prin zapada, ca asa-i cand inveti sa schiezi?!

- Si tze daca! mie m'e platze sa cad in zapada...ha ha ha!

Si intradevar, n-a mintit!

N-are rost sa pierd timpul cum au decurs lectiile pe care i-le-am servit! oricum n-au fost multe!

Mi s-a parut interesanta o faza care ne-a facut-o pe partie!

Dupa ce l-am pus pe roate(schiuri) cu sportul asta, incepui sa schiez si eu cu fatza ca tot omul, el al doilea si apoi restul trupei;

din cand in cand ma mai uitam in urma dupa el;

si cum mergeam noi toti in sir indian pe partie, deodata il vad pe Evi cum se lasa asa din mers, linistit si nepasator pe o parte, face o schema ca patinatorii pe gheta, si ramane pe jos;

Dar nu oricum, ci transformand in imaginatia lui toata zapada din juru-i in nisipul de asta vara de pe plaja si-o strangea in jur, in timp ce noi ne grabeam sa ajungem care mai de-care la el sa-l ridicam din zapada...

Depozitul din Timisoara

In Timisoara a fost mult mai greu sa deschid un nou depozit cu panouri sandwich pe stoc;
De ce?
Pentru ca afacerea asta presupune o mare suprafata de teren, iar tot ce gaseam in zona Timisoarei era de la 1500euro/luna in sus pentru maxim 2-3000mp, cat ar fi fost minimul necesar desfasurarii
afacerii; asta in situatia in care terenul nu era betonat si avea doar imprejmuire si curent electric;
Nu voiam sa ma arunc din prima la cheltuieli pentru ca spre deosebire de Sibiu aici am ceva concurenta pe segmentul acesta si nu stiam cum va merge afacerea;
In cele din urma am reusit sa amplasez afacerea intr-o zona buna, destul de circulata si in conditii contractuale destul de bune;