Azi in curtea Palatului Copiilor din Craiova, cand il duceam pe fiul meu la sah, am vazut cum printre alte activitati de dupa programul scolar, exista si una prin care unii copii sunt invatati sa conduca niste carturi printre alti colegi de-ai lor, acestia din urma pe post de jaloane, caci alt acces nu exista spre cele doua corpuri ale unitatii, ai celor pasionati de pictura, sculptura, dansuri, sah, s.a.)
Cand i-am spus instructorului ca de fapt nu formeaza niste copii care sa devina Schumacher, ci niste teribilisti care ca maine o sa-i vezi la curse ilegale prin oras, iar in cateo pauza de "raliu" laudandu-se "pai cand aveam io vreo un'spe ani, mergeam cu 60 la ora prin curtea scolii printre masini parcate si printre altii d'ai nostri care se holbau, unii chiar sperand sa ajunga ciumegi ca noi...
pai can' treceam pe langa cateun fraier din asta, sarea ala doi metri incolo...ha, ha, ha!"
sa vedeti ce raspuns mi-a dat acesta: "am eu grija, mata sa ai grija de copil cand vi aici si intri in curtea scolii" la care dupa ce i-am replicat: "pai daca eu voi fi fost deja pe jos, ca a scapat ala cartul in mine...?!" mi-a raspuns ca: "e problema lui"
Desigur ca am plecat...cu amaraciunea de a constata inconstienta unui instructor dar si a faptului ca niciun parinte nu a luat pozitie, ca si cand ceea ce se intampla ar fi fost ceva normal!
http://www.youtube.com/watch?v=mB4aTJ-woQ0
Oare chiar trebuie sa fie ranit sau nenorocit un copil, pt ca legea sa se aplice in tara asta?!
Pentru ca atitudinea si comportamentul unui om reprezinta dimensiunea caracterului, educatiei si culturii sale, acest blog oglindeste gandirea, simtirea si o parte din viata mea.
duminică, 27 martie 2011
Prima pagina
Azi fiul nostru cel mare Andutu prescolar la grupa mare, a reusit sa citeasca prima sa pagina;
de parca n-ar fi fost suficent zambetul de pe chipul sau, am intervenit si acest eveniment i l-am remarcat cu importanta pe care o merita intarindu-i mai departe convingerea ca multe carti interesante il vor astepta sa fie citite;
Cat despre mine si Rodica, nu putem decat sa ne bucuram, cand stim cum este Evelin de felul sau, iar acum sa speram ca macar cand citeste Andu cu voce tare, sa avem liniste in casa :)
de parca n-ar fi fost suficent zambetul de pe chipul sau, am intervenit si acest eveniment i l-am remarcat cu importanta pe care o merita intarindu-i mai departe convingerea ca multe carti interesante il vor astepta sa fie citite;
Cat despre mine si Rodica, nu putem decat sa ne bucuram, cand stim cum este Evelin de felul sau, iar acum sa speram ca macar cand citeste Andu cu voce tare, sa avem liniste in casa :)
luni, 14 martie 2011
Sotiei la 30 de ani
Azi e ziua sotiei mele! Implineste 31 de ani!
Anul trecu n-aveam blog, dar avea ea 30 de ani...! :)
asa e cu timpul asta, ne aduce cate-ceva si ne ia altceva...
Cadoul meu de anul asta pentru ea, nu-l pot posta, dar pe cel de anul trecut DA!
Sotiei la 30 de ani
In ziua cand te-am cunoscut
Eu nu stiam ca totul va fi mult mai mult,
Si iata un cadou, aceasta mica poezie!
Primeste-l dar, ca DAR de ziua ta sa fie...
Iar dupa cei trezeci de ani de cand tu te-ai nascut,
Si zece de cand tu m-ai cunoscut,
Cei doi copii doriti de noi ce-au aparut,
Sunt rodul casniciei noastre, din tot acest trecut.
Si iti doresc ca-n fiecare zi,
Un zambet cald si tandru, pe buze sa mentii,
Iar cand nu sunt, dar tu ma simti ca-s langa tine...
Iubeste-ma mereu, gandeste-te la mine!
Sa-ti fie draga lumea, de ea tu sa te bucuri,
Parintii sa-i iubesti, sa-ti fie mult alaturi,
Gandeste-te la ingerul ce-i langa tine sa te vaza,
Iar Domnul sa te aiba in grija si in paza!
Curajul, bunatatea, iubirea; virtuti ce-adesea se-mpletesc,
La tine eu adesea, cu bucurie imi place sa le intalnesc,
De ele sa te bucuri, alaturi de noi mereu sa fii,
Eu iti doresc in anii, care peste tine vor veni.
LA MULTI ANI draga mea!
Anul trecu n-aveam blog, dar avea ea 30 de ani...! :)
asa e cu timpul asta, ne aduce cate-ceva si ne ia altceva...
Cadoul meu de anul asta pentru ea, nu-l pot posta, dar pe cel de anul trecut DA!
Sotiei la 30 de ani
In ziua cand te-am cunoscut
Eu nu stiam ca totul va fi mult mai mult,
Si iata un cadou, aceasta mica poezie!
Primeste-l dar, ca DAR de ziua ta sa fie...
Iar dupa cei trezeci de ani de cand tu te-ai nascut,
Si zece de cand tu m-ai cunoscut,
Cei doi copii doriti de noi ce-au aparut,
Sunt rodul casniciei noastre, din tot acest trecut.
Si iti doresc ca-n fiecare zi,
Un zambet cald si tandru, pe buze sa mentii,
Iar cand nu sunt, dar tu ma simti ca-s langa tine...
Iubeste-ma mereu, gandeste-te la mine!
Sa-ti fie draga lumea, de ea tu sa te bucuri,
Parintii sa-i iubesti, sa-ti fie mult alaturi,
Gandeste-te la ingerul ce-i langa tine sa te vaza,
Iar Domnul sa te aiba in grija si in paza!
Curajul, bunatatea, iubirea; virtuti ce-adesea se-mpletesc,
La tine eu adesea, cu bucurie imi place sa le intalnesc,
De ele sa te bucuri, alaturi de noi mereu sa fii,
Eu iti doresc in anii, care peste tine vor veni.
LA MULTI ANI draga mea!
vineri, 11 februarie 2011
Evelin la 3 ani
Dupa cei 3 ani impliniti azi de Evi, pot sa spun ca personalitatea sa se contureaza din ce in ce mai mult!
Este un baietel foarte energic, hotarat, stie ce vrea tot timpul, tare istet reusind sa fie o prezenta vie tot timpul!
La capitolul nazbatii ma abtin "sa-l critic", pentru ca ma vad pe mine cand eram mic, in multele prostioare pe care le face zilnic;
luni, 31 ianuarie 2011
depre trecut
se intampla sa ne fie dor de unele momente din trecut, insa nu realizam ca chiar clipele acelea cand simtim acel sentiment sunt ele insele izvorul altor clipe de nostalgie in viitor!
asta inseamna ca trebuie sa ne bucuram tot mai mult de prezent, pentru ca viitorul spre care ne indreptam are permanent un trecut, de care poate nu ne-am bucurat precum ar fi meritat...
asta inseamna ca trebuie sa ne bucuram tot mai mult de prezent, pentru ca viitorul spre care ne indreptam are permanent un trecut, de care poate nu ne-am bucurat precum ar fi meritat...
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
Aventuri fara neveste cu... Papusa
Se-ntampla in iarna anului 2010 la sfarsitul lui Ianuarie,
exact acum un an,
in cea mai inalta asezare din Romania, adica la Ranca;
afara, pe cerul senin luminat de luna plina se oglindeau stelele;
intr-un astfel de cadru in mijlocul iernii temperatura coboara destul de usor spre -20 grade, mai ales la 1600m altitudine in creierul muntilor.
Inauntru, in restaurantul pensiunii petrecerea era in toi;
ma aflam in mijlocul grupului de la Mehedinti si prin muzica impuneam ritmul distractiei si dansului ce storcea si ultimele rezerve de energie din corp, intr-un mod atat de placut cum numai anumite sporturi reusesc s-o faca... :)
Suna telefonul!
ati vazut in filme ce se intampla cand suna telefonul?
se termina cu... distractia ce promitea sa inceapa:)
fie o cheama pe ea la spital daca aceasta e medic, fie s-a produs o crima daca el este politist, s. a. m. d. ; clar, unul dintre ei trebuie sa plece; deci se incheie cu... totul:)
Raspund!
Alo!
-Daca vin din Novaci la tine, mergem pe jos pana pe Papusa si inapoi!
-Esti nebun! Am cabana plina de turisti!
- Ia-i si pe ei!
- Gata, sa vad cati vor! Tu da-i drumul spre noi!
"Cei patru apostoli au fost trei, Luca si Matei"
Cam asa s-a intamplat; dupa ce se inscrisesera vreo 3-4, a mai ramas doar unul, dar exact de el aveam nevoie, caci era chiar cantaretul de muzica populara Ionut Tudorescu din Baia de Arama si o cantare la inaltime era ce ne doream cel mai mult;
Cand sa iesim pe usa, stop!
Nevasta-sa: "ba nebunule, pai tu un'te duci in miezul noptii, in miezul iernii, pe gerul asta?! esti nemancat de lupi prin munti?!"
dar a ramas tot ca noi, caci printre negociatori am fost si eu doar!
"pai se punea ea cu bulzestii!" vorba lui Marin Preda;
am luat pusca si...la picior!
am atacat versantul sudic al muntelui;
zapada de peste 1 metru inghetata scartia in linistea noptii iar Luna plina sticlea prin fiecare fulg ramas incremenit la suprafata; in departare crestele muntilor mareti conturau partea periferica a picturii; am admirat o perioada tabloul in mijlocul caruia eram noi, dand viata peisajului cu natura moarta;
cat timp atacaram baza muntelui cu un entuziasm si o hotarare innascuta nici nu simtiram greul, dar din vorba-n vorba ajunseram spre varf de dintr-o data se facu liniste totala; fiecare era concentrat nu doar sa inainteze, cat mai ales sa nu o ia inapoi ca "buceagul" ca asta era cel mai periculos; la panta care se accentua aproape de varful muntelui, daca scapai... pai pana jos nu te mai opreai, decat poate daca antrenai si vreo avalansa cu tine...
suna telefonul! al meu nu era! probabil cineva de la cabana era ingrijorat! nu se risca nimeni sa raspunda!
in sfarsit ajunseram sus!
eram incalziti de efort! sentimentul este unic! incerci sa cuprinzi totul cu privirea si-ti doresti sa imbratisezi toti muntii;
o voce ca a lui Ionut in creierul muntilor in linistea noptii este altfel decat pe scena; ce melodii frumoase ne-a mai cantat! doar pentru noi... si pentru muntii care erau cei mai cuminti spectatori, neclintiti, mareti, aceiasi de mii de ani.
cate melodii or mai fi ascultat si cate or mai fi vazut ei... mai ales vara cand la campie te topesti de caldura!
am cantat, am ras, am respirat, am savurat si apoi am plecat!
La intoarcere am ales alt traseu mult mai lin, cel de pe versantul nordic ajungand in partea opusa coborand astfel pana la drum;
apoi pe acesta inapoi spre statiune;
la jumatea drumului, fie din cadenta pasilor pe zapada, fie din rezonanta vocilor noastre, fie din altceva am auzit deodata un zgomot puternic;
intr-o fractiune de secunda am realizat ce ar putea fi si sentimentul este unul destul de puternic, mai ales ca in partea dreapta a drumului era o prapastie mare, iar avalansele cand se pornesc se stie ca matura totul in cale;
fenomenul era de neasteptat la temperaturi atat de scazute; oricum avalansa a fost una mica, pornita de undeva de la jumatea versantului in jos la cativa metri in fata noastra;
era clar! o invinsesem fara sa ne luptam cu ea!
ne-am bucurat de aceasta experienta unica in viata, intalnirea cu o avalansa din care doar zapada a iesit sifonata... la propriu;
toata expeditia a fost o placere!
sa va mai spun ca la cabana cand am ajuns aproape toata lumea era la somn si doar cei cativa mai intarziati incercau sa mascheze lipsa mea... :)
am avut eu grija ca a doua zi sa-i fac pe majoritatea fricosilor sa regrete ratarea aventurii cu... frumoasa Papusa (e).
Oare cum ar fi fost totusi sa fi vrut toti sa mearga pe Varful Papusa in noaptea aceea... ?!
in cea mai inalta asezare din Romania, adica la Ranca;
afara, pe cerul senin luminat de luna plina se oglindeau stelele;
intr-un astfel de cadru in mijlocul iernii temperatura coboara destul de usor spre -20 grade, mai ales la 1600m altitudine in creierul muntilor.
Inauntru, in restaurantul pensiunii petrecerea era in toi;
ma aflam in mijlocul grupului de la Mehedinti si prin muzica impuneam ritmul distractiei si dansului ce storcea si ultimele rezerve de energie din corp, intr-un mod atat de placut cum numai anumite sporturi reusesc s-o faca... :)
Suna telefonul!
ati vazut in filme ce se intampla cand suna telefonul?
se termina cu... distractia ce promitea sa inceapa:)
fie o cheama pe ea la spital daca aceasta e medic, fie s-a produs o crima daca el este politist, s. a. m. d. ; clar, unul dintre ei trebuie sa plece; deci se incheie cu... totul:)
Raspund!
Alo!
-Daca vin din Novaci la tine, mergem pe jos pana pe Papusa si inapoi!
-Esti nebun! Am cabana plina de turisti!
- Ia-i si pe ei!
- Gata, sa vad cati vor! Tu da-i drumul spre noi!
"Cei patru apostoli au fost trei, Luca si Matei"
Cam asa s-a intamplat; dupa ce se inscrisesera vreo 3-4, a mai ramas doar unul, dar exact de el aveam nevoie, caci era chiar cantaretul de muzica populara Ionut Tudorescu din Baia de Arama si o cantare la inaltime era ce ne doream cel mai mult;
Cand sa iesim pe usa, stop!
Nevasta-sa: "ba nebunule, pai tu un'te duci in miezul noptii, in miezul iernii, pe gerul asta?! esti nemancat de lupi prin munti?!"
dar a ramas tot ca noi, caci printre negociatori am fost si eu doar!
"pai se punea ea cu bulzestii!" vorba lui Marin Preda;
am luat pusca si...la picior!
am atacat versantul sudic al muntelui;
zapada de peste 1 metru inghetata scartia in linistea noptii iar Luna plina sticlea prin fiecare fulg ramas incremenit la suprafata; in departare crestele muntilor mareti conturau partea periferica a picturii; am admirat o perioada tabloul in mijlocul caruia eram noi, dand viata peisajului cu natura moarta;
cat timp atacaram baza muntelui cu un entuziasm si o hotarare innascuta nici nu simtiram greul, dar din vorba-n vorba ajunseram spre varf de dintr-o data se facu liniste totala; fiecare era concentrat nu doar sa inainteze, cat mai ales sa nu o ia inapoi ca "buceagul" ca asta era cel mai periculos; la panta care se accentua aproape de varful muntelui, daca scapai... pai pana jos nu te mai opreai, decat poate daca antrenai si vreo avalansa cu tine...
suna telefonul! al meu nu era! probabil cineva de la cabana era ingrijorat! nu se risca nimeni sa raspunda!
in sfarsit ajunseram sus!
eram incalziti de efort! sentimentul este unic! incerci sa cuprinzi totul cu privirea si-ti doresti sa imbratisezi toti muntii;
o voce ca a lui Ionut in creierul muntilor in linistea noptii este altfel decat pe scena; ce melodii frumoase ne-a mai cantat! doar pentru noi... si pentru muntii care erau cei mai cuminti spectatori, neclintiti, mareti, aceiasi de mii de ani.
cate melodii or mai fi ascultat si cate or mai fi vazut ei... mai ales vara cand la campie te topesti de caldura!
am cantat, am ras, am respirat, am savurat si apoi am plecat!
La intoarcere am ales alt traseu mult mai lin, cel de pe versantul nordic ajungand in partea opusa coborand astfel pana la drum;
apoi pe acesta inapoi spre statiune;
la jumatea drumului, fie din cadenta pasilor pe zapada, fie din rezonanta vocilor noastre, fie din altceva am auzit deodata un zgomot puternic;
fenomenul era de neasteptat la temperaturi atat de scazute; oricum avalansa a fost una mica, pornita de undeva de la jumatea versantului in jos la cativa metri in fata noastra;
era clar! o invinsesem fara sa ne luptam cu ea!
ne-am bucurat de aceasta experienta unica in viata, intalnirea cu o avalansa din care doar zapada a iesit sifonata... la propriu;
toata expeditia a fost o placere!
sa va mai spun ca la cabana cand am ajuns aproape toata lumea era la somn si doar cei cativa mai intarziati incercau sa mascheze lipsa mea... :)
am avut eu grija ca a doua zi sa-i fac pe majoritatea fricosilor sa regrete ratarea aventurii cu... frumoasa Papusa (e).
Oare cum ar fi fost totusi sa fi vrut toti sa mearga pe Varful Papusa in noaptea aceea... ?!
joi, 30 decembrie 2010
La schiat in ritm de rima
Azi dupa ce am afla trista stire despre accidentul lui Serban Huidu pe o partie de ski din Austria, nu m-am speriat deloc ci dincontra am decis sa fac o rezervare pentru o saptamana dupa 19.02.2011;
am decis sa merg de data asta in Tirol.
Imi aduc aminte cat de frumos a fost anul trecut cand am ales sa schiez cateva zile in Lienz;
mi-am descris scurtul concediu in poezie:
La schiat in ritm de rima
Frunza verde de prin vii
m-apuca un dor de ski,
de skiat la inaltime
pe partiile straine.
Si-uite-asa cu mic cu mare
o puseram de-o plecare
in Austria la skiat,
odihna si relaxat.
Da'nainte de plecare
facuram si-o rezervare
la Booking, ca-i cel mai mare
sa vedeti ce intamplare!
Ei se lauda... le mai tre'be si-o trompeta
c-au cea mai buna oferta,
nu conteaza unde mergi,
te conving sa ai alegi.
La hotel cand ajunseram
platiram cum rezervaram
ca de nu... , ne-ar fi taxat
dupa cum am rezervat.
Dar hotelu-avea oferta buna
si-atat cat sa ne-indispuna
de moment, c-apoi dupa cazare
ne-a trecut de suparare.
Erholungshotel Margarethenbad
un hotel de mare rang,
confort, mancare buna si-ospitalitate,
aici le-am gasit pe toate.
Pe partii cand ajungeam
pana-n seara noi schiam,
dupa dificultate si marime le-alegeam,
kilometri-n lungime, tot nu ne saturam;
caci partii verzi, albastre, rosii, negre
se-mpleteau ca o retea de-artere,
sangele punandu-l in miscare;
sanatate, peisaj, natura... o splendoare!
Pe muntii neclintiti din zare
zburam cu schiurile in picioare,
pana in apus de soare;
a doua zi, ti-o doreai cu nerabdare.
O comparatie as vrea sa fac
cu tara din care am plecat,
serviciile adesea sunt mai bune
dar costa, dac-alegi sa fi "la inaltime".
Cand spui ca: "e mai ieftin ca la noi"
depinde mult la ce doresti sa te referi,
ca nu mereu se adevereste,
desi la unele se potriveste.
As vrea ca sa va mai spun in plus:
pe drumul cand cu drag m-am dus,
la Paprika-n Ungaria am poposit
ce e la granita cu Austria, si-aici ne-am odihnit.
asezat bine langa-autostrada,
nimeni n-are cum sa nu il vada,
mancarea buna, atentie! cam picanta,
cazarea si confort, la receptie romanca.
Cam asta e reviewul meu de unde-am fost,
mai sunt si alte idei pe care cu drag eu le-am cules
si sunt voios ca am sa le pot implementa,
sa se bucure si turistii mei, din tara mea!
am decis sa merg de data asta in Tirol.
Imi aduc aminte cat de frumos a fost anul trecut cand am ales sa schiez cateva zile in Lienz;
mi-am descris scurtul concediu in poezie:
La schiat in ritm de rima
Frunza verde de prin vii
m-apuca un dor de ski,
de skiat la inaltime
pe partiile straine.
Si-uite-asa cu mic cu mare
o puseram de-o plecare
in Austria la skiat,
odihna si relaxat.
Da'nainte de plecare
facuram si-o rezervare
la Booking, ca-i cel mai mare
sa vedeti ce intamplare!
Ei se lauda... le mai tre'be si-o trompeta
c-au cea mai buna oferta,
nu conteaza unde mergi,
te conving sa ai alegi.
La hotel cand ajunseram
platiram cum rezervaram
ca de nu... , ne-ar fi taxat
dupa cum am rezervat.
Dar hotelu-avea oferta buna
si-atat cat sa ne-indispuna
de moment, c-apoi dupa cazare
ne-a trecut de suparare.
Erholungshotel Margarethenbad
un hotel de mare rang,
confort, mancare buna si-ospitalitate,
aici le-am gasit pe toate.
Pe partii cand ajungeam
pana-n seara noi schiam,
dupa dificultate si marime le-alegeam,
kilometri-n lungime, tot nu ne saturam;
caci partii verzi, albastre, rosii, negre
se-mpleteau ca o retea de-artere,
sangele punandu-l in miscare;
sanatate, peisaj, natura... o splendoare!
Pe muntii neclintiti din zare
zburam cu schiurile in picioare,
pana in apus de soare;
a doua zi, ti-o doreai cu nerabdare.
O comparatie as vrea sa fac
cu tara din care am plecat,
serviciile adesea sunt mai bune
dar costa, dac-alegi sa fi "la inaltime".
Cand spui ca: "e mai ieftin ca la noi"
depinde mult la ce doresti sa te referi,
ca nu mereu se adevereste,
desi la unele se potriveste.
As vrea ca sa va mai spun in plus:
pe drumul cand cu drag m-am dus,
la Paprika-n Ungaria am poposit
ce e la granita cu Austria, si-aici ne-am odihnit.
asezat bine langa-autostrada,
nimeni n-are cum sa nu il vada,
mancarea buna, atentie! cam picanta,
cazarea si confort, la receptie romanca.
Cam asta e reviewul meu de unde-am fost,
mai sunt si alte idei pe care cu drag eu le-am cules
si sunt voios ca am sa le pot implementa,
sa se bucure si turistii mei, din tara mea!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)