ceva din ce conteaza

"Nu contează să ai mulţi bani, important este să ai destui." matem. Alexandru Ghe. Radu

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Aventuri fara neveste cu... Papusa

Se-ntampla in iarna anului 2010 la sfarsitul lui Ianuarie,
exact acum un an,
in cea mai inalta asezare din Romania, adica la Ranca;

afara, pe cerul senin luminat de luna plina se oglindeau stelele;

intr-un astfel de cadru in mijlocul iernii temperatura coboara destul de usor spre -20 grade, mai ales la 1600m altitudine in creierul muntilor.

Inauntru, in restaurantul pensiunii petrecerea era in toi;

ma aflam in mijlocul grupului de la Mehedinti si prin muzica impuneam ritmul distractiei si dansului ce storcea si ultimele rezerve de energie din corp, intr-un mod atat de placut cum numai anumite sporturi reusesc s-o faca... :)

Suna telefonul!

ati vazut in filme ce se intampla cand suna telefonul?

se termina cu... distractia ce promitea sa inceapa:)

fie o cheama pe ea la spital daca aceasta e medic, fie s-a produs o crima daca el este politist, s. a. m. d. ; clar, unul dintre ei trebuie sa plece; deci se incheie cu... totul:)

Raspund!

Alo!

-Daca vin din Novaci la tine, mergem pe jos pana pe Papusa si inapoi!

-Esti nebun! Am cabana plina de turisti!

- Ia-i si pe ei!

- Gata, sa vad cati vor! Tu da-i drumul spre noi!

"Cei patru apostoli au fost trei, Luca si Matei"

Cam asa s-a intamplat; dupa ce se inscrisesera vreo 3-4, a mai ramas doar unul, dar exact de el aveam nevoie, caci era chiar cantaretul de muzica populara Ionut Tudorescu din Baia de Arama si o cantare la inaltime era ce ne doream cel mai mult;

Cand sa iesim pe usa, stop!

Nevasta-sa: "ba nebunule, pai tu un'te duci in miezul noptii, in miezul iernii, pe gerul asta?! esti nemancat de lupi prin munti?!"

dar a ramas tot ca noi, caci printre negociatori am fost si eu doar!

"pai se punea ea cu bulzestii!" vorba lui Marin Preda;

am luat pusca si...la picior!

am atacat versantul sudic al muntelui;

zapada de peste 1 metru inghetata scartia in linistea noptii iar Luna plina sticlea prin fiecare fulg ramas incremenit la suprafata; in departare crestele muntilor mareti conturau partea periferica a picturii; am admirat o perioada tabloul in mijlocul caruia eram noi, dand viata peisajului cu natura moarta;

cat timp atacaram baza muntelui cu un entuziasm si o hotarare innascuta nici nu simtiram greul, dar din vorba-n vorba ajunseram spre varf de dintr-o data se facu liniste totala; fiecare era concentrat nu doar sa inainteze, cat mai ales sa nu o ia inapoi ca "buceagul" ca asta era cel mai periculos; la panta care se accentua aproape de varful muntelui, daca scapai... pai pana jos nu te mai opreai, decat poate daca antrenai si vreo avalansa cu tine...

suna telefonul! al meu nu era! probabil cineva de la cabana era ingrijorat! nu se risca nimeni sa raspunda!

in sfarsit ajunseram sus!

eram incalziti de efort! sentimentul este unic! incerci sa cuprinzi totul cu privirea si-ti doresti sa imbratisezi toti muntii;

o voce ca a lui Ionut in creierul muntilor in linistea noptii este altfel decat pe scena; ce melodii frumoase ne-a mai cantat! doar pentru noi... si pentru muntii care erau cei mai cuminti spectatori, neclintiti, mareti, aceiasi de mii de ani.

cate melodii or mai fi ascultat si cate or mai fi vazut ei... mai ales vara cand la campie te topesti de caldura!

am cantat, am ras, am respirat, am savurat si apoi am plecat!

La intoarcere am ales alt traseu mult mai lin, cel de pe versantul nordic ajungand in partea opusa coborand astfel pana la drum;

apoi pe acesta inapoi spre statiune;

la jumatea drumului, fie din cadenta pasilor pe zapada, fie din rezonanta vocilor noastre, fie din altceva am auzit deodata un zgomot puternic;
intr-o fractiune de secunda am realizat ce ar putea fi si sentimentul este unul destul de puternic, mai ales ca in partea dreapta a drumului era o prapastie mare, iar avalansele cand se pornesc se stie ca matura totul in cale;

fenomenul era de neasteptat la temperaturi atat de scazute; oricum avalansa a fost una mica, pornita de undeva de la jumatea versantului in jos la cativa metri in fata noastra;

era clar! o invinsesem fara sa ne luptam cu ea!

ne-am bucurat de aceasta experienta unica in viata, intalnirea cu o avalansa din care doar zapada a iesit sifonata... la propriu;

toata expeditia a fost o placere!

sa va mai spun ca la cabana cand am ajuns aproape toata lumea era la somn si doar cei cativa mai intarziati incercau sa mascheze lipsa mea... :)

am avut eu grija ca a doua zi sa-i fac pe majoritatea fricosilor sa regrete ratarea aventurii cu... frumoasa Papusa (e).

Oare cum ar fi fost totusi sa fi vrut toti sa mearga pe Varful Papusa in noaptea aceea... ?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Simti ca vrei sa spui ceva, scrie aici