Johanis Klaus

La final de an, un mandat încheiat,  

Klaus Iohannis, pe drumuri ai umblat,

Prin Africa, la plimbări, cu zâmbetul mereu pe față,  

Poporul-ți urmărea activitatea, dar tu…tot în vacanță.

Promisiuni frumoase, dar faptele sunt puține,  

În loc de soluții, tu ne-ai adus doar suspine.  

Cu ochii spre lume, dar inima-n țară acasă, 

Te întreabă poporul: „Unde-i reforma promisă?”

Judecătorii recompensați, cu mantii de aur,  

Ți-au întins un scut, ca pe un trufaș maur.  

„Ce fac eu acum? Încă un an, sau poate doi,  

De ce să plec? Eu sunt ghinionul pentru voi!“

Ți-au explicat specialiștii în drept, nu cei aserviți 

Ca tre’be să pleci, altfel cu toții plătiți,

Ca mandatul se încheie la următorul jurământ, 

De prelungire nu scrie niciun cuvânt. 

Ce nu știi matale e-o vorbă din bătrânii ce au murit, 

Decât cu pălăria spartă mai bine cu capul descoperit 

Adică mai bine fără președinte decât unul ca tine,

Hai du-te! Fă un bine de sărbătorile noastre creștine!

Dl. Johanis dacă nu înțelegeți întrebați-l pe dl Nicușor Dan, matematicianul ca o să-va spună ca mandatul se termină când se depune noul jurământ, nu ca se prelungește până la depunerea jurământului. Adică doar directa e valabilă, nu și reciproca!

N-ati înțeles nimic din școala, n-ati înțeles nimic din viață! 

Hai pa! Aaaa

Când mă vedeți pe stradă să mă ocoliți! Sau nu prea mergeți pe jos!

Știu! V-ați învăța cu avionul! 

22.12.24 Adelin Maria

Curtea Castelor Române CCR 2

Pe19 decembrie CCR curtea ne a mai dat așa...cu boltă inc-o decizie



Atunci când țara asta este în derivă

Această curte a castelor române

Mai vine cu încă o hotărâre gravă

Prin care salariu magistraților imens rămâne.

Ați anulat alegerile decise de români

De teama ca vă pierdeți favorurile și pensiile speciale,

Ca va veni unul necontrolabil și va fi vai de voi

Sau chiar mai grav, ca unii veți ajunge la pârnaie.

Mă uit la parte dintre voi umflați și îmbuibați 

Din taxele pe muncă și sudoarea noastră 

Și nici în aste vremuri nu încetați de funcții să uzați, 

Vă credeți dumnezei peste poporul ce-i sub talpa voastră.

Voi nu-nțelegeți ca țara nu mai are bogății,

Prin hotărâri decideți ca orice taxa pentru voi, e atentat,

Un act penibil săvârșiți cu soarta acestei nații

Când atacați bugetul, apoi procesul tot de voi e judecat.

În loc să vă grijiți de poporul ăsta zbuciumat 

Căci și copiii și nepoții voștri tot aicea vor trăi, 

Voi dați dovadă de un egoism exacerbat, 

De parcă niciodată voi nu veți muri… 

21.12.2024 Adelin Maria 

STOP Realitatea 10 minute!

STOP Realitatea 10 minute!

Iarăși ați închis “Realitatea”
Fie doar și pentru un pic,
Făr’să înțelegeți nici o clipă,
Că n-ați rezolvat de fapt nimic.

Prin acest gest necugetat pripit
Lăsați un gol în mintea noastră,
Gol ce sigur poate fi umplut
Chiar și fără voia voastră.

Mergeți prin comune abandonate
Și vorbiți cu oamenii pe rând,
N-o-ți găsi nici o minune,
Doar simți-v-ați ce’au în gând.

Decât să închideți posturi la televizor,
Mai bine lăsați-i pe cei buni să guverneze,
Sau opriți-vă din furt și orice alt favor
Si faceți ca această țară să conteze.

Chiar nu-nțelegeți din tot ce s-a-ntâmplat
Că un popor ținut în întuneric poate derapa?
Nu veți putea voi să decideți mereu ce să privim!
Puteți doar învăța poporul ce înseamnă “a selecta”!

21.12.2024 Adelin Maria

Medicament anti-tristețe

Din tristețea de pe chip

Vreau un zâmbet să-ți răpesc, 

Fie chiar și pentru un pic

Și o să-ți spun că te iubesc.

Căci tu ai un suflet mare

Și înțelegi că am greșit,

Un sărut dulce pe buze

Tu-i oferi l’al tău iubit.

Apoi îmbrățișați ne mângâiem 

Și ne șoptim cuvinte dulci, duioase,

De-o nouă zi cu drag ne bucurăm 

Și o alăturăm, altora tot frumoase! 

Te iubesc       15.XII.2024

Blestemul poporului

Azi când trebuia să merg la vot 

A voastră curte decis-a ca nu pot,

Dezamăgit și trist m-așez și scriu 

O poezie pentru voi, vedea-v-aș în pustiu.

Voi cei ce de 35 de ani ne-ați guvernat 

Și folosindu-va de banii noștri ne-ați furat 

La schimb dădut-ați legi ce-au protejat justiția, serviciile 

Ca ei să vă acopere abuzurile și nemerniciile.

Le-ați acordat salarii mari și sporuri, pensii speciale,

Și le-ați permis retragerea când judecau mai bine

În timpul ăsta o parte munceam din greu în țară

Sau cealaltă parte migrând peste hotare, în afară. 

Săraci, muncind într-una ca să agonisim

N-avut-am timp destul ca să ne instruim 

Și ne-ați ținut în beznă flamanzi și fără carte 

În școli părăginite și cu closet în curte pe la sate.

Învățătorii care trebuia să ne învețe să gândim 

Au fost ținut de voi în sărăcie la limita de chin

Și acum aveți pretenție să știm cum să votăm?

Și ne-acuzați că-i vina noastră, ca spre extreme ne-ndreptăm?

Când ați dat legi la căldurică pe magistrați să îi avantajați 

Apoi prin ei în simbioză scaunul să vi-l protejați 

Nu v-ați gândit o clipă ca va veni și o bună zi

Când pentru toate astea cu vârf și îndesat cu toții veți plăti.

Ați împărțit poporul-n două diavoli si ați furat ca niște disperați. 

Și-acum nu știți cum s-o mai dregeți, priviți spre ghilotină speriați?! 

 

               

 Compusa azi 08 decembrie 2024 cand ar fi treuit sa aiba loc turul II al alegerilor prezidentiale intre Elena Lasconi si Calin Georgescu, daca acest tur n-ar fi fost anulat de Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR)

Dupa 25 de ani de iubire si 22 de ani de casnicie 

 Două suflete căutând fericirea s-au atras și unit 

 Plutind prin același univers împreună, 

 Un traiect ce trecu peste toate formele de relief 

 Prin timp… cu soare, cu ceață sau cu furtună. 

Un sfert de veac fostu’ne’am alături la bine și greu 

Împletind adesea iubirea cu liniștea și efortul, 

Susținându-ne unul pe altul, când tu când eu, 

Alături de rodul iubirii, navigând de pe un țărm pe altul. 

Încercate vremuri ale vieții trecut-am alături 

Alergând spre diverse destinații singuri și uniți, 

Ne-am bucurat de clipe intense și unice, ori 

Fost-am și departe prin soartă rătăciți. 

Azi timpul ne găsește tot mai dragi și aproape 

Cu o iubire unică mereu diferită, 

O căsnicie rodnică dorită până la moarte 

Alături de tine soție dragă și mult iubită. 

Te iubesc!😘😘😘

Bunicii mele

Copil fiind veneam adesea la d-ta la țară
In fiece vacanță de iarnă si de vară,
Iar toate văile si dealurile de-aici din satul tău
Erau in vremurile-acelea, tot universul meu.

Citit-am multe cărți, grijind pe câmp de animale
Ce le creșteai in cele vremuri cu soțul dumitale
Adesea eu le rătăceam, dar nu te supărai
Cu ochi blajini și mâini muncite m-mbrățișai, mă mângâiai.

In vremuri grele de restriște ce le trăiai pe vremea’cea
Munceai la ”Colectiv” pământul ce-al tău a fost cândva,
Cu mâna tremurândă de teamă și de frică
Din propria ta muncă, abia luai câte-o ghiujurică.

La fân pe vale, când cu toți ai noștri, noi ne adunam
După zile-ntregi de coasă și furcă, de dijmă nu scăpam,
Picioarele tale iuți într-una alergau cu demâncare
Ca nouă să ne pară zilele toride adesea mai ușoare.

Cu coșul sus pe cap, cu mâinile încărcate
Erai ca o nălucă in ochii mei mamaie
Te admiram, te întrebam cum poți s-alergi atât de drept.
Dar mersul acela era parte din caracterul tău corect.

Dar azi plecând ai luat cu dta această lume
Ce pururi mi-a rămas in suflet, in minte și in mine
Ce am trăit-o-n vremuri ce par abia-asfințite
Vei duce-această lume cu d-ta spre-o alta...lume!